Se situează în estul judeţului Timiş, la circa 20 km est de municipiul Lugoj, pe Valea Sărazului, învecinându-se la nord cu Sărăzani, la sud cu Jureşti şi la vest cu Pogăneşti. Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1506, când regele Vladislav al II-lea donează Beatricei de Frangepan, văduva lui Ioan Corvin, și fiicei sale Elisabeta districtul Bujor, din care făcea parte și satul Bârna.
În vatra satului a existat şi aşezarea Peperig, menţionată şi ea la 1506. În 22 martie 1510, regele Vladislav al II-lea, după moartea Beatricei, donează lui George de Brandeburg cetatea Hunedoara și domeniul aparținător, inclusiv satul Bârna. În 18 iulie 1544 satul este vândut de către Nicolae Valkay și Gáspár Menyhár, împreună cu alte posesiuni familiei Simon din Caransebeș, pentru suma de 600 florini. La 1596, Sigismund Báthory donează satul lui Ştefan Iosika, iar peste trei ani Andrei Báthory îl donează lui Sigismund Sarmasághi. În 1607 satul a fost zălogit lui Pavel Keresztesi, iar în 1617 lui Gabriel Bethlen, pentru a deveni mai târziu proprietatea familiei Macskásy, care a vândut-o lui George Pattyánszky, astfel că în 1870 proprietar era fiul acestuia Mihai.
De-a lungul anilor a fost consemnat în diferite forme: 1506, 1510 Barna, 1514-1516 Barnafalva, Berna, 1544 Barna, 1554, 1579 Birla, 1617 Perna, 1828, 1851 Birna, 1913 Barnafalva.
În anul 1554 Bârna avea 6 case (impozabile), în 1569, 4 case, în 1579, 4 case, în 1717, 9 case și în 1776, 42 de case. În anul 1869 avea 74 de case și 290 locuitori, toți români, în 1880 avea 72 case și 290 locuitori, din care 287 români; în 1900 avea 78 case și 406 locuitori, din care 404 români; în 1910 avea 84 case și 439 locuitori, din care 436 români; în 1930 avea 413 locuitori, toți români; în 1977 avea 325 locuitori, din care 263 români, 61 ucranieni etc.; în 1992 avea 368 locuitori, din care 233 români, 136 ucranieni etc.; în 2002 avea 363 locuitori, din care 212 români, 148 ucranieni; în 2011 avea 219 locuitori, din care 215 români.
Din punct de vedere administrativ, în secolul al XVI-lea făcea parte din nahia (districtul) Bujor, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Sărăzani, în 1781 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Caransebeș, în 1783 din plasa Căpâlnaș, în 1848 din plasa Bulci, în 1851 din plasa Făget, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget și plasa Lugoj. De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Lugoj, secretariatul cercual Sărăzani, împreună cu Botești, Drinova, Jurești și Pogănești, iar după 1925 este comună în judeţul Severin, plasa Lugoj.
Potrivit tabloului alfabetic al locali-tăților din județul Severin din data de 10 august 1948, comuna Bârna era comună rurală în plasa Lugoj, având 409 locuitori. Din anul 1950, după aplicarea legii de regionalizare și raionare administrativă a României, comuna Bârna este comună în raionul Lugoj, fiind compusă din satele Bârna – reșe-dință de comună, Botești, Drinova, Jurești, Pogănești, Sărăzani, iar după înființarea raionului Făget, comuna Bârna și satele sale aparținătoare sunt arondate acestui raion. Din anul 1968, când în baza noii legii de împărțire administrativ-teritorială nr. 2/1968 sunt desființate raioanele și regiunile și se înființează județele, comuna face parte din județul Timiș, fiind formată din satele Bârna – reședință de comună, Botești, Botinești, Drinova, Jurești, Pogănești și Sărăzani, situație care se menține și astăzi.
În perioada 1970-1980, la Bârna şi în satele vecine au început să se aşeze ucraineni veniţi la muncă în domeniul exploatării şi prelucrării lemnului. Actuala biserică, de zid, a fost ridicată în anul 1856. Au slujit la parohia Bârna preoții: Petru Popovici, Gavril Martinovici, Sofronie Popovici, Teodor Martinovici, Iosif Ianculescu. Gheorghe Popovici, Ioan Petrișor, Petru Bănescu, Gherasim Mezinca, Iosif Olariu, Vasile Ionescu, Virgil Lugojan, Dimitrie Șandor, Ilie Miloș, Ioan Grigorovici, Ștefan Saimciuc, Petru Stamate, Atanasie Leonte, Emanuel Georgescu, Dionid Marciuc, Ioan Crâșciu, Valeriu Văsii, Ioan Ieremciuc, Ciprian Pitic și Miron Zepa. Prima școală confesională datează din anul 1774, la care au activat învățătorii: Teodor Mihailovici, Nicolae Savii, Gheorghe Stoicovici, Gherghe Cristii, Simeon Mezin, Petru Lupulescu, Constantin Tincovici, Gheorghe Gherga, Iosif Borlovan, Maxim Barna, Ștefan Badiu, Vasile Ionescu.
Dumitru TOMONI
PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!
Lasă un răspuns