Amintiri din anul 2020 [Editorial]

Share Button

Suntem în anul 2030. Recent, s-au împlinit cinci ani de când am scăpat de coronavirus. Acum, nimeni nu mai poartă mască. În ultimii ani, masca devenise obligatorie chiar și în familie, așa că imaginea reală a celor din jur s-a estompat în timp.

Când poporul și-a dat masca jos, la ordinul guvernului, toți copiii de pe plai au început să plângă pentru că nu își mai recunoșteau părinții. Au fost cazuri când, până și adulții nu mai știau cum arată partenerul lor de viață. A fost foarte greu pentru autorități să dezvețe poporul de botnița de hârtie.

O perioadă, chiar s-au dat și amenzi celor care nu voiau de bună voie să renunțe la mască. Acum, lucrurile au intrat într-o oarecare normalitate. Sincer să fiu, și mie îmi este greu să redevin cel care am fost. Mărturisesc că, de multe ori, mă încui în baie și fac duș cu masca pe figură, așa ca în vremurile bune.

Când ies de sub jetul cald de apă, mă spăl bine pe mâini cu apă și săpun, apoi mă privesc minute în șir în oglindă. Ce tip bine eram cu mască! Pentru că majoritatea românilor fac la fel ca mine, guvernul va instala camere de supraveghere în baie. Uniunea Europeană a alocat fonduri nerambursabile pentru așa ceva. În rest, e liniște și pace. E chiar prea multă liniște. Ne pândim unul pe celălalt.

Acum putem sta pe terase sau în restaurante, dar nu are nimeni curaj să facă așa ceva, pentru că a apărut o altă problemă. Din cauza încălzirii globale, topindu-se, ghețarii au trezit din hibernarea lui milenară, un alt virus. Ăsta provoacă tulburări intestinale catastrofale. E pandemie. Alta, și mai nenorocită.

Nu mai purtăm mască, dar în schimb purtăm pampers. Mi-e dor de mască. Era mult mai confortabil atunci, decât acum, când zac în suc propriu. Lumea a încremenit. Este interzisă până și circulația mașinilor. Nu poți conduce cu pampersul plin. Acum,  națiunea este în stare de alertă.

Fiecare cetățean așteaptă vigilent declanșarea uraganului intestinal, care se stârnește din senin, de câteva ori pe zi. Pe străzim roboții împart oamenilor,  pe la porți, pamperși, și nu ai voie să circuli fără declarație pe proprie răspundere că ai făcut recent clismă.

Spălătoriile auto s-au transformat în spălătorii de oameni, de la brâu în jos. Acasă stăm și dormim în așa zisele fotolii vespasiene. Noroc cu tehnica asta, că altfel nu știu ce ne-am face. Hârtie igienică nu se mai găsește demult. O rolă vândută la negru a ajuns la prețuri astronomice. Cu un bax, ai putea să cumperi o casă.

Mâine sunt alegeri parlamentare, dar nimeni nu s-a înscris pe liste. Ne aflăm într-un vid electoral. Nici măcar la politicieni de import nu putem apela. Suntem, cum s-ar zice, într-un mare  rahat. Mi-e dor de Arafat și de masca lui. Credeți-mă că sunt foarte sincer când spun asta. Ce vremuri erau pe vremuri, ce vremuri, frate!

410

1 Comment

  1. Viața bate filmul.
    Pandemii vor veni.
    Lichidele care ne însoțesc de la naștere până la moarte se cunosc(sângele,urina și rahatul)
    Totul este să nu ne panică!Bun articolul lui DT.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.