Agitația electorală de pe ultima sută de metri… („rien ne va plus, les jeux sont faits”)

După o liniște de 4 ani, „furtuna” electorală e în plină desfășurare. Aș spune chiar că este la apogeul ei. Strategiile alese de partide au devenit deja evidente.

Se cam aseamănă cu zilele premergătoare unor examene școlare. Unii, cu lecțiile învățate din timp, se uită încrezători spre momentul pentru care s-au pregătit.

Alții, cu materia restantă, încearcă să „îngrașe porcul” pe ultimii metri. A, mai sunt și cei care nu au învățat nimic și nici nu au de gând să o facă. Aceștia, la examen, se vor baza doar pe copiat, că așa au fost ei obișnuiți o viață întreagă…

De departe, cele mai liniștite campanii le au cei de la Alianța Dreapta Unită (USR-PMP-Forța Dreptei) și PSD.

Practic, folosesc aceeași rețetă de campanie electorală care a dat randament de-a lungul timpului, fără a încerca să experimenteze. Filmulețe de campanie, emisiuni tv, podcasturi, poze, afișe, întâlniri electorale prin cartierele lugojene etc.

Cam tot ce scrie „la manual” că ar trebui făcut. Se mai și scapă câte una alta nu chiar de bine față de contracandidați, dar nu reprezintă scopul în sine al campaniei.

Analizate în funcție de sloganurile pe care și le-au ales, eu cred că atât Alianța Dreapta Unită cât și PSD și-au atins obiectivele. Cea mai agitată campanie pe care am observat-o eu o are candidatul PNL Lugoj, fostul primar.

O adevărată bălmăjeală de acuze licențioase adresate contracandidaților sau oricui nu este pe aceeași linie cu ideile sale, victimizare dusă la extrem, alipire de imagine cu proiecte nefinalizate, eșuate ori în curs de eșuare, etc.

O adevărată „nămoleală” (sic!) de idei aruncate în online. Aș putea spune că și-a dorit o strategie atipică, dar, în afară de disperare, eu nu cred să fie altceva.

Ca fost primar ar fi trebuit să aibă una dintre cele mai simple și frumoase campanii electorale, comparativ cu restul. Ar fi fost ușor, arăta doar faptele sale din ultimii 4 ani și lăsa alegătorii să-l judece…

Celelalte partide, cu resurse atât umane cât și financiare mult sub nivelul celor mai sus enumerate, se străduiesc să țină pasul cu „cei mari”. Câte un pliant aruncat în cutia poștală, mai un afiș prin locurile permise de lege, câte un podcast sau un filmuleț postate pe rețelele de socializare, o întâlnire prietenească (dar mai rar) cu electoratul.

Fiecare cum poate. Dar trebuie remarcat că, deși au pornit cu o șansă destul de redusă în lupta asta, nu s-au dedat la acțiuni șocante gen atacuri la persoană sau denigrări nefondate, doar pentru a ieși în prim plan.

Mie chiar mi-a plăcut atitudinea lor și, dacă nu ar fi fost alegerile astea doar cu un singur tur de scrutin, când suntem obligați să alegem rațional și nu emoțional, sunt convins că aș fi ales pe altcineva, decât pe cel pe care îl voi alege.

Dar așa a fost să fie… În mare parte, jocurile sunt deja făcute. „Ceva” luptă se mai dă doar pentru cei nehotărâți (dar nu cred că au mai rămas mulți până la ora asta) și pentru cei care, deși susțin sus și tare că „eu nu merg la vot”, mai pot fi convinși să o facă.