A douăsprezecea scrisoare… și ultima…

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook,
ne poți citi pe
Telegram și Google News

Scrisoare către MADĂLINA MANOLE…

Ochi nemuritori, ce mai faci acolo?
Cum ești? Ți-ai găsit pacea? Cum e sus în cer?
E soare, e cald? E lumină?
E adevărat că toți îngerii au aripi și cântă cât e ziua de lungă?
E bine? Ești bine? Nu ai mai dat niciun semn de când… De mult…
Parcă a trecut prea mult timp, deși n-au trecut decât 12 ani…
Cât 12 apostoli, care sper că ți-au fost alături în tot acest timp…
Aici pare să fi venit vara… E cald, dar nu îndeajuns încât să poată încălzi și inimile… E soare, care pare a fi trimis de undeva, cu un scop…
Mai e și ploaie din când în când, despre care am aceeași părere… Am impresia că ești supărată… Nu te mai văd, ca să-mi dau seama exact, nu te mai aud ca să pot fi sigur de ceea ce spun, doar că așa mi se pare…
A trecut puțin, și totuși mi se pare că a trecut atât de mult…
Încă încerc să mă obișnuiesc cu gândul că…
Nu am curaj să o spun cu voce tare… Încă sper să visez, deși fiecare zi ce trece îmi demonstrează că eu trăiesc realitatea… Oricum, azi aș fi vrut să fie altfel!
Să mi se răspundă la scrisoarea aceasta, care n-ar fi sunat așa…
Să-mi răspunzi la telefon, ca de fiecare dată când ne sunam să ne întâlnim…
De ziua Franței, ar fi trebuit să-ți spun „La mulți ani!”…
Nu mai pot! Știu că apelul va rămâne mereu fără răspuns, la fel ca mesajul…
Și totuși l-am scris, în speranța că poate va ajunge până acolo sus, printre stele! Mi-e așa de dor de tine… Încât simt că ceva se rupe în mine…
Nu te voi uita, asta ți-am promis, și am de gând să mă țin de cuvânt!
Ți-am urmat sfatul și am continuat să calc pe urmele artei, am intrat în lumina reflectoarelor urmându-mi visul, am absolvit acum Facultatea de Arte.
Știu că ai fi mândră de acestă împlinire.
Îți continui misiunea de a oferi oamenilor emoții!
Așa cum am promis și că va veni o vreme în care ne vom întâlni…
Până atunci, însă ai grijă de sufletul tău, te rog!
Și… petrecere frumoasă, alături de îngeri!
Eu azi am să aprind o lumânare…
Nu-mi rămâne altceva de făcut…
De aici de pe pământ, gândul mă va umple de bucurie, de tristeţe, şi cu tăinuită grijă îmi voi ascunde „marea de lacrimi”…

Cu recunoștință,

Daniel GHEORGHE

iulie 2022

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Fii primul care își dă cu părerea!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.