Ziua tanchiștilor, la 100 de ani

La 1 august 1919, s-a constituit în armata română Regimentul 1 Care de Luptă.

Primele tancuri în Lugoj. Primele tancuri au ajuns în Lugoj în anul 1951, când s-a înfiinţat Brigada 94 Tancuri. Însă această mare unitate s-a desfiinţat după 6 ani, în anul 1957. În 1958 a fost dislocat în Lugoj Regimentul 90 Infanterie. În anul 1961, regimentul a primit în compunere un batalion de tancuri, devenind astfel regiment mecanizat.

Organizarea batalioanelor de tancuri. Până în anul 1994, din lipsa tancurilor, batalioanele au fost organizate pe 2 companii a 10 tancuri, plus un tanc la comandă, total 21 de tancuri. Celelalte state socialiste aveau trei companii – 31 tancuri, iar URSS avea 3 tipuri de batalioane de tancuri: la regimentele mecanizate a 31 de tancuri, la regimentele de tancuri a 40 de tancuri (3 companii a 13 tancuri) şi la batalioane independente 51 de tancuri (5 companii a 10 tancuri). Batalioanele de tancuri din NATO erau organizate pe 3 companii a 17 tancuri plus 3 la comandă, total 54 tancuri. În anul 1986, SUA au reorganizat plutonul de tancuri de la 5 la 4 tancuri după model sovietic, batalionul de tancuri pe 4 companii a 14 tancuri (3 plutoane a 4 tancuri şi 2 la comanda companiei), total 58 de tancuri.

Plecarea tancurilor din Lugoj. În anul 1994, batalionul de tancuri din Lugoj a fost dislocat în garnizoana Buziaş, unde a fost organizat după model rusesc cu 40 de tancuri. După 2004, s-a trecut la organizare model NATO, cu 54 de tancuri. În prezent România are 5 batalioane de tancuri x 54 = 270 tancuri (8% din câte a avut până anul 1995, adică un fel de nimic).

Misiunile de luptă ale batalioanelor de tancuri. Batalionul de tancuri este o unitate de luptă, tanchiştii fiind primii care împreună cu infanteriştii intră în contact nemijlocit cu inamicul. Unităţile de tancuri sunt aduse în raioane de concentrare unde sunt bine mascate. Apoi, după primirea ordinului de luptă, tancurile se deplasează în raioanele de plecare la atac. La comanda înainte, tancurile se deplasează în dispozitiv premergător de luptă (pe coloane mici) apoi în funcție de teren la cca 1 km de poziţiile inamice, tancurile se desfăşoară pentru luptă, infanteriştii le însoţesc ca desant, urmaţi de transportoarele blindate, în timp ce unităţile de sprijin (artilerie şi aviaţie) execută foc asupra inamicului. Ajunse la cca 300 m de pozițiile inamice, artileria încetează sau lungeşte tragerea, iar tancurile însoţite de infanterie pătrund în forţă în poziţiile inamice unde urmează măcelul. După care, intră în luptă eșalonul doi, care dezvoltă ofensiva urmat de eșaloanele din rezervă. Doar așa pot fi apărate, sau eliberate teritorii. Aviația și rachetele nu pot nici apăra și nici elibera teritorii, acestea pot sprijini forțele terestre, producând distrugeri doar unui inamic care nu se poate apăra. Părerile unora că, chipurile, în prezent un război se poate duce doar cu avioane și rachete, este o poveste de cafenea.

Emanuel Gafița, preot militar al garnizoanei Lugoj și fiu de tanchist, a oficiat cu acest prilej, la Cimitirul Ortodox, o slujbă de pomenire a colonelului Dumitru Popa, fost comandant al batalionului de tancuri, 1976 – 1987.