Remus V. GIORGIONI
În calendarul catolic, Ziua Sfântului Martin se sărbătorește pe 11 octombrie. Anul acesta, la Lugoj, s-a sărbătorit vineri, 10. Procesiunea a pornit pe la ora 16, ca de obicei, de la Biserica Catolică de pe strada Bucegi, s-a continuat pe mal, pe lângă Biserica Reformată, și a ajuns la Cargo Com Parc la 15,30, cu două mașini ale Poliției în față, care redirecționau circulația – circulație care, în zonă, a cam avut de suferit. Dar nu aceasta e important, ci desfășurarea procesiunii în sine.
Anul acesta au participat circa 200 de copii de la secția Germană, conduși de profesoarele lor. Iar în fruntea convoiului s-au aflat preotul paroh al Bisericii Catolice și călărețul-simbol al Sfântului. Este de menționat implicarea în sărbătoare și a Bisericii Reformate, din perspectiva faptului că Sfântul Martin de Tour este patronul onomastic al lui Martin Luther. (Asta în ciuda faptului că luteranii au desființat în principiu zilele sfinților.)
Istoricul sărbătorii
Istoric vorbind, inițierea acestei procesiuni dedicate sfântului în orașul nostru s-a făcut acum 20 de ani (pe vremea primarului Martinescu), când doamna Roxana Murariu (pe atunci Oniga), tânără absolventă de Filologie, a ajuns profesoară la secția Germană a Școlii Generale Nr. 6. La prima ediție, de acolo a și pornit. Dar, din păcate, deși ei dăduseră aprobarea necesară manifestației, când au trecut pe acolo, la Primărie nu i-a întâmpinat nimeni. De atunci s-a luat hotărârea ca procesiunea Sfântului Martin să se încheie în curtea firmei Cargo Com Parc a familiei Oniga.
Deși europenii țin diferit această zi festivă, principiul este următorul: se desfășoară o procesiune cu cântece despre întâmplarea în care Sf. Martin, pe atunci soldat în armata romană, a miluit un cerșetor dezbrăcat, care se aținea după calul său de cavaler, la o paradă militară.
Copiii poartă felinare, ca semn al sărbătorii, supranumită și „Sărbătoarea lampioanelor”, iar toată procesiunea se lasă cu o masă festivă, care să marcheze intrarea în Postul Crăciunului. (La noi, cu o ciocolată Milka, dăruită de familia Oniga fiecărui copil din cor, inclusiv subsemnatului…, în calitate de membru al corului BBHL).
În alte părți, ziua de 11 octombrie este sărbătorită și ca o zi a roadelor, încununare a toamnei. Ce să mai spunem și de obiceiul de a venera piticii sau gnomii care „lucrează” în miezul pământului și au nevoie de felinare. Dar să ne întoarcem puțin la istoricul sărbătorii: biografia Sfântului Martin de Tour.
Biografia Sfântului Martin de Tour
Născut prin anul 317 în Panonia, Ungaria, Martin ajunge în Franța (trece în veșnicie pe data de 11 nov. 397). Este preot catolic militar. În anul 371 este uns episcop de Tour, devenind după moarte unul dintre cei mai populari sfinți catolici, venerat și în bisericile Ortodoxă și Anglicană. (Și, cum am văzut, la reformații luterani, pe temeiul numelui.)
Dar el este și sfântul patron al mai multor orașe mari ale planetei: Tours, Buenos Aires, Utrecht, Meinz, Lucca, Martina Franca. Unul din discipolii săi, Sulpiciu Sever, i-a dedicat și o monografie. Mai există și o sărbătoare numită „Sfântul Martin de vară”, care se ține pe 4 iulie, data ridicării sale la rang de episcop, în anul 371.
În EvulMediu, mormântul său devine loc de pelerinaj al creștinătății, după ce regele Clovis al francilor l-a proclamat sfânt ptotector al dinastiei Merovingienilor. A existat și un cunoscut scriitor în epocă; Gregor de Tour, care i-a atribuit mai multe minuni. Legenda de care se leagă sărbătoasrea Sfântului Martin este următoarea.
Într-o iarnă geroasă, mergând călare, el întâlnește un cerșetor slab îmbrăcat, care suferea de foame și de frig. Atunci, Sfântul își sfâșie în două bucăți mantia și cu una din ele îl învelește pe cerșetor. (De menționat că în tabloul lui El Geco care imortalizează momentul, cerșetorul este pictat complet dezbrăcat.
Acesta este și simbolul care stă la baza obiceiului ca, în fruntea procesiunii, să meargă un călăreț însoțit de un om zdrențăros și rău îmbrăcat.) Iar cântecul copiilor, care constituie miezul procesiunii, însoțiți de acele lămpașe, evocă tocmai întâmplarea menționată; este „cântecul Sfântului Martin”.
Un amănunt ușor hazliu
La acest capitol vrem să menționăm un amănunt ușor hazliu: i-am întrebat pe copii ce e cu felinarele lor electronice, pâlpâitoare, că pe vremea copilăriei mele lămpașele miroseau a petrol și se foloseau în grajd, la mulsul vacilor. (Dar oare mai știu copiii noștri ce e ăla un „lămpaș” sau combustibilul petrol lampant?
Astăzi se și interzice folosirea focului în timpul procesiunii.) Alte evenimente menționabile, în legătură cu personalitatea lui Martin de Tours: există și o insulă botezată Sfântul Martin, descoperită de Cristofor Columb pe data de 11 noiembrie 1493 (să fie o simplă coincidență?).
Biograful său îl consideră pe Sfânt egal cu apostolii, pentru că a predicat Evanghelia în toată zona Diecezei sale, inclusiv pe sate. La scurt timp după moartea sa, pe mormântul lui a apărut un mic paraclis, care cu timpul s-a tot dezvoltat, devenind capelă. La sfârșitul secolului XIX și începutul celui al XX-lea, racla sfântului a fost acoperită cu altă bazilică, mai mare.
Rămân însă în amintirea secolelor faptele sale bune și râvna sa mare în răspândirea Evangheliei.
Lasă un răspuns