Werner şi cu Viorica se bat pentru Românica

Share Button

Motto: Noiembrie, ultimul vals
„azi,/ toamna l-a invitat/ la dans./ l-a învăluit/ într-un vârtej
de frunze galbene,/ ca-ntr-un giulgiu/ şi printre stropi reci/
de ploaie amară,/ ridicându-l spre cerul/ ce plânge,/
au dansat
/ vals,/ ultimul vals.”

Din când în când, de regulă atunci când este campanie electorală, căruţa cu paiaţe politice este scoasă la plimbare pe „autostrada” plină de  gropi, pe care cei deştepţi le ocolesc, iar cei proşti îşi dau exact în ele. De data aceasta, miza a fost una mare: concediu de odihnă de cinci ani, dacă nu cumva, de încă cinci ani, la Palatul Cotroceni.

Şi s-au urcat în căruţă 14 pasageri (mulţi, dar… mulţi), doritori de a(-şi) demonstra dragostea de ţară şi naţie, dar şi de cărniţa de pe ciolănaşul deloc de neglijat. Plecat-au 14 spre Cotroceni, dar au rămas doar doi. Sasul Werner şi blonduca Viorica, care se bat pentru Românica.

La repriză scorul este de:  Klaus Werner Iohannis – 37,82% (3.485.292 voturi), Viorica Vasilica Dăncilă – 22,26% (2.051.275 voturi). Urmează repriza a doua.

Primul, locatar al Palatului în care se odihneşte în pace, cam de când îl ocupă, adică de cinci ani, iar cea de a doua, prim-ministru al unui guvern cu realizări deosebite. I-a preafericit pe pensionari, mărindu-le punctul de pensie, pe agricultori, le-a plătit în devans subvenţiile, la hectar, finanţându-le şi Pogramul „Tomate Româneşti”, nu „Roşii Româneşti”, pentru a nu se crede că a finanţat tot pesedeii ei. Să nu mai vorbim de salariaţi, ale căror salarii cresc, cresc, până când salariaţii vor fi (a)duşi pe cele mai înalte culmi de civilizaţie şi… regres. Despre „Familii”  (mai ales despre ale lor, „La Famiglia”) nu are rost să mai amintim.

Acum, fiecare îşi vede de campania lui electorală, cu turnee în diferite „bazine electorale”. Totuşi, Viorica este în mare suferinţă, din cauză că Werner nu vrea să se con(în)frunte cu ea, la televiziunea publică. Nu ştiu din ce considerente o face. E treaba lui. Îşi joacă cum vrea cartea!

Poate îi e ruşine ca „schingiuitoarea de limbă” să nu o „comită” iarăşi. Căci în rest nu e nicio diferenţă între cei doi, sau mă rog, dacă ele există sunt neesenţiale. El (mai) are şase case, ea un Palat, la Predeal. Amândoi nu se pot plânge de bani. El a avut „ghinionul” de a fi profesor, muncind cu meditaţiile, îndeletnicire cu care s-a ocupat şi Carmen, soţioara lui Werner, meditându-i pe cei care doreau să înveţe să vorbească şi o limbă străină, engleza (pe care Viorica o înţelege, dar nu vrea să o şi vorbească, din motive numai de ea ştiute).

„Ghinionistă” este şi Viorica, care s-a flendurat nişte ani buni pe la Bruxelles, în calitate de europarlamentar (nu văd ce vină poartă ea că are un soţ aşa de iubitor, care i-a făcut cadou un ceas de mână, care nu valorează nici 5.000 de euro (deşi prin târg se cârcoteşte că ar face numai vreo 20.000 de euroi).

Dacă i-ai pune pe amândoi pe un  cântar  (fie el unul fabricat la „Balanţa” – Sibiu), ai observa că talgerele vor fi într-un echilibru perfect. Semn că sunt egali. Şi uite-aşa, bietul elector român trăieşte aceeaşi dramă. Nu are ce să aleagă!

Dacă  după 1989 a avut de ales între comunistul Iliescu şi neo-comunistul (cripto-comunistul) Iliescu, la următoarele alegeri, între „vopsitul” Iliescu şi „păcătosul” de Vadim, Dumnezeu să-l ierte!, apoi,  într doi comunişti, pe care cred că nu mai trebuie să-i amintesc, apoi…  De  fiecare dată a fost obligat să aleagă dinte două rele, răul cel mai mic, sau cum bine grăieşte textul unui cântec popular: şi-am ales până-am cules, rădăcina florilor, floarea buruienilor, măi, măi…!

După 30 de ani, ghinion!, suntem puşi să alegem dintre doi „ghinionişti”: Werner şi cu Vasilica, adică între unul care tace şi una care nu ştie să o facă. Mai e puţin, mai e un pic, pân-la marele nimic. Indiferent cine va ocupa Cotroceniul pentru cinci ani, noi o vom duce la fel. De aceea fredonez : Păi, mama mea când m-a făcutttîî, a plouat ploaie şi vântttîîî, vai lume, vai!

P.S.
Viorica, sau Vasilica, tot un tiri, face greşeli, după greşeli. Se zice că s-a întâlnit, de curând, cu prinţul Charles, care a întrebat-o dacă ştie dacă Marea Britanie are capitală. Foarte sigură pe ea, Viorica a răspuns: Nu, unde aţi mai văzut ca o mare să aibă capitală! Hai, că a fost o glumă!

Mircea ANGHEL

843

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.