Prin sita nemiloasă a timpului s-au scurs, iată, 125 de ani de la nașterea lui Traian Grozăvescu (Grosavescu), o voce-miracol a artei lirice românești și europene, un simbol al vocației muzicale a cetății noastre, stins „ca o cometă care se prăbușește vertiginos din zenitul căii sale ascendente”!
În urmă cu cinci ani, în 21 noiembrie 2015, Lugojul artistic a trăit momente de sărbătoare: omagierea lui Traian Grozăvescu (Grosavescu), la împlinirea a 120 de ani de la naşterea sa, tenorul care a înnobilat cu caratele vocii sale marile scene lirice europene. Prima secvenţă din suita manifestărilor care i-au fost dedicate a constat în lansarea volumului Traian Grosavescu. Omul şi legenda (Editura Datagroup, Timişoara, 2015), în Sala de Consiliu a Teatrului Municipal, avându-i coautori pe Simona Negru (Ciutca, scenariu de teatru), Dan Traian Demeter (Bunicul meu, tenorul Traian Grosavescu) şi Constantin-Tufan Stan (Traian Grosavescu: reflexe biografice antume şi postume). Cartea a fost însoţită de un dar special: un CD (editat şi multiplicat graţie diligenţelor doamnei economist Alexandrina Manuela Tănase, manager la Honeywell Life Safety Romania), cuprinzând arii înregistrate de tenorul lugojean în anul 1925. Condiţiile rudimentare de înregistrare, patina inexorabilă a timpului nu au putut estompa, din fericire, sclipirile măiastre ale vocii artistului, care au generat clipe de încântare şi nostalgie iubitorilor artei lirice. Cu acest prilej, a fost lansată ediţia a VII-a a tradiţionalului calendar întocmit de dr. Dan Traian Demeter (Calendar 2016. Salutări logojeneşti!), cu imagini de epocă ale urbei noastre.
Ciutca, scenariul elaborat de Simona Negru, profesoară la catedra de canto a Facultăţii de Muzică şi Teatru a Universităţii de Vest din Timişoara, a fost montat, în premieră absolută, pe scena Teatrului „Traian Grozăvescu”, în regia artistică a lui Sütö-Udvari András, asistat de Claudiu Dogaru. În distribuţie, profesori-actori de la Facultatea de Teatru timişoreană: Petru-Silviu Văcărescu (Traian Grosavescu), Karina Reitsch (Olga Grosavescu) şi Otilia Huzum (Nelly Grosavescu). Spectacolul de teatru, ilustrat cu secvenţe vizuale şi muzicale decupate din biografia artistului liric lugojean, a oferit şi o inedită surpriză publicului aflat întâmplător de cealaltă parte a Timişului, care a putut audia o arie, cu o sonorizare amplificată, într-o încercare a organizatorilor de a evoca un moment emoţionant, intrat în legendă, din cariera interpretului.
Neprimind niciun semnal privind o eventuală implicare logistică sau de altă natură în celebrarea ilustrului nume din istoria muzicii româneşti, TRAIAN GROSAVESCU – un nepreţuit brand cultural al Banatului, o personalitate care şi-a găsit un loc de cinste şi în Panteonul sacru al artei lirice naţionale şi universale –, din partea administraţiei locale, a unor instituţii de cultură subordonate (cu două onorante excepţii: Casa de Cultură a Municipiului şi Muzeul de Istorie şi Etnografie), a unor instituţii judeţene (sub egida Facultăţii de Muzică şi Teatru, numele artistului a fost evocat în cadrul unui simpozion aniversar organizat în Sala „Orpheum”) şi centrale, am semnalat, la momentul potrivit – în premieră pentru viaţa culturală a burgului nostru – implicarea politicului în promovarea actului de cultură.
În absența vlădicii și a subordonaților săi, membrii organizației PNL Lugoj (să ne amintim că Ioan Vidu a prezidat, între anii 1928 şi 1931, organizaţia liberală lugojeană!), au conferit protagoniştilor manifestării diplome şi medalii aniversare.
Un gest de onoare, în măsură să mai atenueze din lamentabila stare de impasibilitate a celor ce ar trebui să vibreze cu prilejul marilor praznice ale spiritualităţii româneşti. Cel mai preţios omagiu adus celui celebrat ar fi fost însă relansarea Concursului Internaţional de Canto „Traian Grosavescu” (întrerupt, din raţiuni obscure, în 2006), o competiţie de elită, rezervată vocilor tenorale, unică în peisajul festivalier european.
Din păcate, într-o lume excesiv de politizată şi manelizată, cei care deţin, efemer, pârghiile puterii sunt, deocamdată, opaci, departe de a achiesa la realizarea dezideratului nostru. Între timp, câteva efemeride politice s-au retras, iar tradiționalul concurs a fost reluat, sub efigia unui nou patron spiritual, Tiberiu Brediceanu, un alt nume de preț din galeria sacră a personalităților lugojene.
Reluând, ușor modificat și actualizat, acest articol, publicat în urmă cu cinci ani, lansăm în eter, retoric, o mai veche și obsesivă întrebare: cum îl vom omagia, în Anno Domini 2020, pe Traian Grozăvescu?
Lasă un răspuns