Tineri lugojeni de excepţie: Sebastian Muntean

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Remus V. GIORGIONI

Dacă data trecută am scris despre un profesor de la Şcoala Harul, de data aceasta este vorba de un elev: Sebastian Muntean, din clasa a X-a Biochimie şi Engleză intensiv.

Este, desigur, unul dintre cei mai buni elevi ai dlui profesor David Gabriel, care le predă elevilor (cum spuneam cu acea ocazie) cursurile de Caracter – formarea caracterului – şi Religie.

Născut în anul 2006 la Timişoara, Sebi este fiul lui Cristian Muntean, administrator la A&O – parcările de pe centura oraşului (care sunt în număr de patru: două pe-o parte şi două pe cealaltă a şoselei), și al dnei Mimi, şi ea administrator de restaurant.

Sebastian urmează Şcoala Harul încă de la grădiniţă; pe vremea când aceasta îşi desfăşura activitatea într-o anexă a Bisericii Harul; ceea ce înseamnă că a făcut sub aceste auspicii şi şcoala generală, și gimnaziul, iar acum liceul.

În toate acestea, a excelat la învăţătură, având în toţi anii de şcoală medii peste 9,70, iar la matematică are 10 pe linie.

A participat la mai multe concursuri şi olimpiade de chimie, începând cu concursul pentru elevi pe municipiu (desfăşurat la Liceul Brediceanu) şi sfârşind cu olimpiada judeţeană.

De altfel, pasiunea lui este chiar alimentaţia publică, dorind să urmeze Facultatea de Chimie alimentară din cadrul Universităţii Plitehnice Timişoara.

În paralel, doreşte să urmeze şi un curs de bucătari la Viena – unde Lugojul mai are un băiat de excepţie – Mario Micula, care este deja şef de local.

Când era mic, Sebi se visa pilot de avioane, dar cu timpul şi-a dat seama că aceasta era doar o fantezie copilărească şi că este foarte greu să ajungi pilot (gândindu-ne numai la probele fizice eliminatorii, care se cer la admitere, şi care sunt foarte dure).

În rest, Sebastian Muntean este o fire sensibilă – participă de fiecare dată la concursul de recitări/declamatorie al Şcolii, la care ia de regulă locurile I şi II.

Face parte şi din formaţia muzicală a Bisericii Harul (chitară), cântă în corul bisericii. Îi place să se îmbrace elegant şi cunoaşte cuvântul prestanţă

De două ori Harul. Cei mai mari români ai tuturor timpurilor

Un om, cetăţean al municipiului nostru, avea mari nedumeriri în ceea ce priveşte sensul cuvântului har. Se plimba într-o zi prin Parcul Ştrand, gândindu-se la acest lucru, când, iată, îi apare în faţă o inscripţie: „Biserica Baptistă Harul”. Iată harul! – îşi zise omul şi intră înăuntru; iar de atunci nu-şi mai pune întrebări pe această temă.

Dar să revenim la oile noastre: De la sediul (grădiniţei) din cadrul Bisericii Harul, Sebastian a trecut la Şcoala primară din curtea sinagogii, în vechea clădire a şcolii confesionale evreieşti, transformată în şcoală nouă, ultramodernă.

Iar de acolo, în sediul de pe drumul Gării, unde se află astăzi: fostul sediu al Şcolii nr.5. El citeşte (aproape) zilnic Biblia: două-trei capitole din Vechiul Testament şi tot atâtea din Noul. Acest bun obicei este o performanţă în sine pentru un tânăr de 16 ani.

De altfel, toţi membrii Bisericii Harul primesc la început de an un plan de citire a Bibliei într-un an, pe care marea majoritate îl folosesc. Iar Sebastian şi părinţii lui fac parte din această biserică.

Este bine de ştiut că, la şcoală, în toate etapele, elevul nostru a avut un  traiect ascendent: dacă în clasele V-VI a luat premiul III, în VII-VIII a urcat o treaptă: premiul II. Iar anul acesta se preconizează încă un urcuş pe… podium: premiul întâi.

L-am întrebat pe Sebastian ce părere are el despre profesorul lui, David Gabriel, şi din ce cauză a fost poreclit „Domnul de Aur” (când ştim bine cu toţii că majoritatea profesorilor primesc porecle urâte: Pongo, Moş Tăgârţă, Cioculeţ…).

Iar Sebi mi-a explicat, în cuvintele lui, că profesorul David este el însuşi un om de caracter. Fiidcă – nu? – caracterul se învaţă mai întâi de toate prin puterea exemplului.

Profesorul de formarea caracterului nu le predă elevilor lui păreri şi expuneri teoretice: nu-i învaţă doar ce înseamnă să fii om de caracter; cum pot să-şi formeze un caracter şi să-l arate şi celor din jur.

El vine cu exemple concrete şi dezvoltă în faţa elevilor trăsăturile de caracter ale unor mari personalităţi: personaje biblice, dar şi personalităţi religioase contemporane, cum ar fi Richard Wurmbrand, cel aflat pe lista cu Cei mai mari 100 de români ai tuturor timpurilor.

Aceasta ne aduce aminte și de tablourile istorice de pe pereţii Şcolii Harul, în care sunt reprezentate toate personalităţile istoriei noastre, toţi domnitorii celor trei provincii româneşti.

Cu alte cuvinte: se păstrează legătura cu tradiţia, dar nu sunt neglijate nici aspectele actuale: în şcoală, tradiţia tre-buie adaptată la modernitate.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.