„Țara dimineților liniștite” sau Miracolul sud-coreean

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Remus V. GIORGIONI

În perioada 12-22 aprilie, pastorul Ionel Tuțac a făcut o vizită de 10 zile la Seul, în Coreea de Sud, însoțit de o familie prietenă din Statele Unite: Cornel și Mărioara Haneș. Scopul acestei vizite a fost crearea de relații cu comunitatea creștină evanghelică din această țară asiatică; au avut loc, desigur și contacte cu autoritățile laice, în scopul de a face cunoscut fenomenul românesc pe mapamond. (Luați-o cum vreți dar, poate în mod coincident, vizita pastorului timișean a precedat-o pe cea a a Președintelui Iohannis; cu proporțiile de rigoare…

În întâlnirea noastră, cunoscutul pastor ne-a vorbit pe larg – mai amplu decât putem noi prezenta în acest spațiu limitat – despre miracolul sud-coreean: Dacă prin anul 1965 această țară era una săracă, trăia chiar într-o sărăcie lucie, după numai 60 de ani s-a produs un boom economic, tehnologic, de infrastructură. Dezvoltarea spirituală atrăgând după ea și pe cea materială – în sens invers de cum ne-am imagina. Dar să vedem despre ce este vorba, intrând direct în subiect.)

Supranumită cum se vede în titlu, Coreea de Sud are cca 52 de milioane de locuitori, Seul fiind al doilea oraș din lume cu o populație de peste 10 milioane (20, cu tot cu zonele suburbane, cam la fel cu L.A.). Pe vizitatorul nostru l-a surprins plăcut atmosfera relaxată, curățenia desăvârșită a orașelor; simplitatea, respectul reciproc și suplețea locuitorilor.

Pastorul Ionel Tuțac este de părere că – în ciuda faptului că jumătate din populație este neafiliată religios – prosperitatea actuală a țării se datorează în principal prosperității spirituale. 33% din populația Coreii de Sud este declarat-creștină; iar un sfert îl reprezintă evanghelicii: baptiști, penticostali, metodiști, prezbiterieni.

În țară se face un minim de agricultură, dar de calitate, suficient cât să acopere nevoile populației. Este însă de remarcat prezența marilor companii de IT: Hyunday, Samsung, L.G. (De altfel produsele electronice coreene sunt cunoscute și apreciate în toată lumea; ca și unele mări de mașini.)

Obiective urmărite în timpul vizitei. „Altarul cărții” și „Muntele rugăciunii”

Prima mare biserică vizitată a fost YOYDO Full Gospel Church („Evanghelia deplină”; pastor Younghcoon Lee), cea mai mare biserică evanghelică din lume (830 000 de membri). În fiecare duminică cu începere de ora 5 duimineața, biserica realizează 7 servicii divine, cu 30 000 de participanți la fiecare din ele – plus alte treizeci în sălile anexe.

Biserica a fost fondată în anul 1958, înt-un cort, de cunoscutul pastor pe întregul mapamond  David Yonggi Cho; după revoluție a făcut o vizită și în România. A existat mai întâi un mare teren viran într-o zonă centrală a capitalei, pe care a predicat cândva cunoscutul misionar internațional Billy Graham, la un milion și jumătate de ascultători.

Un al doilea obiectiv vizitat – dar poate cel mai semnificativ este biserica Sarang Church, fondată în anul 1978, cu peste 60 000 de membri. Ce este de reținut în acest caz este sanctuarul bisericii: sala de închinare, săpată la 40 de metri sub nivelul solului; cea mai mare capelă subterană existentă pe mapamond.

Biserica are și ea 15 mii de enoriași, incluzând încă două clădiri de suprafață. (Este de înțeles că, fiind într-o zonă ultracentrală, o așa sală imensă de conferințe nu se putea ridica la suprafață.)

Al treilea obiectiv vizitat este Cimitirul misionarilor, lângă Râul Han. Cu cca 130 de ani în urmă, primii misioanari creștini care au vizitat aceste pământuri au fost medicii și profesorii americani și europeni (din Anglia, Austria, Belgia, Olanda, Canada, SUA). Ei au fost pionierii – pilonii misiunilor creștine de mai târziu, profesorii contribuind, prin traducerea Bilbiei în limba coreeană, inclusiv la fixarea și dezvoltarea alfabetului coreean.

Pentru că budiștii refuzau înhumarea misionarilor creștini în cimitirele lor, regele Gojong (1890) apus la dispoziție terenul pentru fondarea unui cimitir creștin (după moartea primului misionar cunoscut, John Heron). Aici își dorm somnul „de veci” – adică până la învierea de obște – 376 de suflete: 145 de misionari, cu membri ai familiilor lor. Cimitirul deține și un Muzeu de prezentare, conținând tot soiul de manuscrise/înscrisuri; Biblii, jurnale, documente istorice creștine.

Ne oprim acum (pastorul nostru s-a oprit) și la Muzeul Internațional al Bibliei – al doilea din lume, după cel din Washington DC. Aici trebuie să facem neapărat o paranteză, spre a menționa activitatea intensă a pastorului I.Tuțac în domeniu. Nu de mult, el a primit din partea Primăriei Timișoara un spațiu ultracentral, ca expoziție permanentă a colecției sale de Biblii, peste o mie de exponate; care va fi un adevărat Muzeu al Bibliei timișorean.)

Am făcut această paranteză, de fapt o paralelă, fiindcă pastorul coreean Kim Young Sun, cel care a fondat Muzeul Bibliei din Seul și-a pus la dispoziție colecția sa de 6 mii de exemplare unicat. Plus vreo 25 mii de înscrisuri, manuscrise și artefacte religioase, expuse în 3 pavilioane. Ghid le-a fost în această locație Profesorul univesritar, doctor în arheologie, Mi Young Im. Muzeul este oarecum comparabil cu „Altarul cărții” de la Ierusalim – care deține inclusiv manuscrisele de la Marea Moartă – , și cu numitul Muzeu de la Washington.

Un alt mare muzeul din Seul – obiectiv urmărit cu predilecție de vizitatorii noștri – este Muzeul Calvinismului, cel mai mare din cele fondate în memoria marelui reformator Jean Calvin. Acesta cuprinde și elc âteva mii de exponate,manuscrise rare, dar și tablouri, studii, tratate. Muzeul posedă o colecție rară de obiecte legate de personalitatea lui Jean Calvin,adunate de pe toată suprafața pământului. Curatorul – și fondator al lui – este profesor emerit Sungkuu Chung.

Delegația creștină  a mai vizitat apoi un obiectiv interesant, numit „Muntele rugăciunii”, situat într-o pădure periferică. Arealul conține 214 „grote” de rugăciune individuală (mici căsuțe din lemn, ceva mai mici decât cele ale noastre de la Valea lui Liman, însă comparabile). De asemenea 12 capele pentru rugăciunea publică și un sanctuar de 6 mii de locuri, pentru conferințe religioase, întruniri etc.

În aceeași locație se mai află Casa memorială David Younggi Cho  (1936), legendarul pastor despre care vorbeam mai sus. De câteva ori pe săptămână, municipalitatea pune le dispoziția doritorilor mijloace de transport gratuit din centru până la Munte.

În contiunare, ne vedem nevoiți să menționăm fugitiv și obiectivele laice: vizita la Muzeul Național, cu 310 000 de exponate dispuse pe 3 nivele, vizitat anual de 3,5 milioane pe persoane. Cât și postul de Radio FEBC, care emite în 152 de limbi, prin 260 de stații, și se aude în 50 de țări.

Nu putem încheia fără să menționăm perechea de români bănățeni: pastorul Tibi Rață (cărășean) și soția lugojeancă Ica Soricău. După ce a fost profesor la un institut biblic în SUA, Tibi Rață a păstorit și o biserică internațională în Coreea de Sud, înființînd și acolo un institut religios.

Ar mai fi multe de spus, dar noi trebuie să ne oprim aici. Menționăm că unul dintre „miracolele” țării evocate aici este respectul față de turiștii străini. Iar în viziunea creștinilor sud-coreeni, implicarea politică nu este socotită un fel de stigmat, ba chiar dimpotrivă: o calitate a unui creștin; peste 50% din parlamentari sunt creștini practicanți.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.