Sunetul unei viori din 1710 va răsuna în concertul Filarmonicii Banatul Timișoara

Concertul simfonic din 24 februarie va fi dirijat de maestrul Valentin Uryupin. În program: Concertul pentru vioară şi orchestră nr. 2 Sz 117 de Béla Bartók şi Verklärte Nacht de Arnold Schönberg.

În august 1936, un violonist foarte bun, prieten al lui Bartók, Zoltán Székely, îl roagă pe acesta să compună un concert pentru vioară. Era ca şi cum după atâtea celebre lucrări, era timpul şi pentru o compoziţie concertantă pentru vioară. El nu ştia că în urmă cu 30 de ani, Bartók a compus un concert pentru regina intrumentelor. Lucrarea a fost inspirată de prima regină a sufletului său, Stefi Geyer, o violonistă care i-a luminat viaţa în acei ani.

Era în 1907, avea 26 de ani şi un viitor plin de promisiuni. În 1937, când a început lucrul la al doilea concert, Bartók era în culmea forţei sale creatoare. După atâţia ani, el dorea să cunoască cam tot ce s-a petrecut, s-a realizat în domeniul compoziţiilor concertante pentru vioară. I-a cerut editorului său să îi trimită câteva exemple recente de concerte. A primit partiturile concertelor lui Alban Berg, Kurt Weill şi Karol Szymanowski.

De mai multe ori el s-a întâlnit cu Székely, în locuri diferite, şi au stabilit detalii pentru noul concert; l-au revizuit de mai multe ori. Planul iniţial era să compună un concert într-o singură mare parte, cu un set de variaţiuni, dar violonistul dorea un concert clasic în trei părţi. Trebuie să spunem că Bartók era un excelent pianist, dar nu ştia deloc să cânte la vioară. Întreaga lucrare este cu adevărat o lecţie informativă despre stilul de compoziţie adoptat la finalul vieţii de marele compozitor maghiar.

Prima parte este o uriaşă rapsodie, partea a doua se bazează pe un set de variaţiuni, dintre cele mai reuşite ale vieţii sale, iar partea a treia debutează cu un dans obraznic şi îndrăcit, continuând cu idei din prima parte, reinventate. Cu ultimele măsuri Székely nu a fost de acord. Spunea că o lucrare concertantă nu trebuie să se încheie ca o simfonie. Bineînţeles că prietenul său i-a făcut pe plac. El însă a lăsat două finaluri, unul cu vioara solistă ce urcă glorioasă în forte, şi altul în care doar orchestra încheie lucrarea în fortissimo. Pe partitură scrie că fiecare poate aborda ce final doreşte. În seara de vineri, concertul va fi interpretat de violonistei Nurit Stark.

Deşi apare foarte rar pe afişele filarmonicii, Schönberg a fost o mare personalitate a istoriei muzicii. El a fost cel care a făcut anarhie şi revoluţie în universul sonor. După ani de căutări şi incertitudini a impus, la vremea sa, universul celor 12 sunete — ordinea serială. Cu toate că era destul de lacunar în ceea ce priveşte cultura literară, filozofică şi chiar artistică, a fost una dintre cele mai novatoare personalităţi ale artei muzicale din secolul XX.

A fost un autodidact. S-a născut la 13 septembrie 1874 la Viena, fiind fiul unui comerciant. Singur a învăţat să cânte la vioară, la violoncel şi să compună. Mai târziu, la recomandarea lui Richard Strauss, primeşte o catedră de compoziţie la Conservatorul „Stern” din Berlin. În 1903 revine la Viena unde desfăşoară o intensă activitate componistică şi dirijorală. În anul următor îi are elevi pe Anton Webern şi pe Alban Berg, cei ce îi vor fi adepţi, mai târziu toţi fiind cunoscuţi drept Cei trei mari vienezi.

Toţi cei care l-au cunoscut spuneau că a fost un om deosebit de orgolios, dar afişa mereu o falsă modestie. Verklärte Nacht, (Noapte transfigurată),  este un sextet de coarde, o lucrare fără un program anumit, ci care doar evocă natura şi simţăminte umane. Un fel de muzică pură, cum o descria el însuşi. Schönberg se foloseşte de o scriitură polifonică amplă, îmbinând tehnica variaţională cu cea a dezvoltărilor tematice, dar într-un spirit liber, neîngrădit de formele clasice.

La premiera de la Viena din 1903, publicul a fost puţin şocat de anumite îndrăzneli armonice. Să menţionăm că formaţia camerală care a interpretat lucrarea a fost condusă de primul violonist, Arnold Rosé, un român născut la Iaşi în 1863. Arnold Schönberg a murit la 13 iulie 1951, cu un sfert de oră înainte de miezul nopţii. Aproape că se aştepta, căci astrologul îi spusese că 1951 va fi un an critic pentru el.

Mircea TĂTARU

Sunetul unei viori din 1710 va răsuna în concertul Filarmonicii Banatul Timișoara

Acordurile unei viori Guarnieri (Pietro da Mantova, 1710) se vor auzi în cadrul concertului de vineri, 24 februarie 2023, ora 19:00, de la Sala Capitol, în interpretarea solistei israeliene NURIT STARK, a cărei măiestrie interpretativă i-a adus numeroase premii și colaborări internaționale. Dirijorul concertului simfonic este maestrul VALENTIN URYUPIN (Ucraina)– unul dintre cei mai renumiți dirijori ai momentului.

În program: Concertul pentru vioară şi orchestră nr. 2 Sz 117 de B. BARTÓK şi Verklärte Nacht de A. SCHÖNBERG. 

Biletele pot fi achiziționate de pe site-ul Filarmonicii Banatul Timișoara, de la casierie și de pe myticket.ro (https://bit.ly/3YUaOSH).

Descrierea invitaților

VALENTIN URYUPIN este un muzician excepțional din două puncte de vedere: înainte de a sărbători succesul pe podiumul dirijoral, a câștigat peste 20 de concursuri internaționale în calitate de clarinetist și a concertat în întreaga lume. Având în vedere numeroasele sale angajamente de dirijor – atât în ​​domeniul operistic, cât și cel simfonic – spectacolele sale ca solist sunt din ce în ce mai rare. Cu toate acestea, Valentin Uryupin poate fi văzut ocazional în spectacole de teatru, în ambele roluri: dirijor și clarinetist.

Un punct culminant al sezonului curent este invitația sa de a reveni la Opera din Frankfurt. Acolo conduce o nouă producție a operei Vrăjitoarea de Ceaikovski, după ce s-a bucurat de un mare succes sezonul trecut cu Oedipus Rex și Jolanthe. Debuturile îl duc și la Phion – Orkest van Gelderland & Overijssel, cu care participă în turnee, la Theater Darmstadt, unde conduce un program orchestral, și la Royal Symphony Orchestra din Sevilla. În plus, lucrează din nou cu Orchestra Filarmonicii Janáček, Orchestre de Chambre de Lausanne și cu Deutsche Radio Philharmonie Saarbrücken Kaiserslautern, cu care continuă să colaboreze la o înregistrare completă a lucrărilor pentru vioară ale lui Alfred Schnittke cu Friedemann Eichhorn și Vadim Gluzman.

A mai colaborat ca dirijor invitat cu Orchestra Filarmonicii Slovene, New Japan Philharmonic, Tapiola Sinfonietta, SWR Symphony Orchestra, Orchestra della Toscana, Orchestra Filarmonica del Teatro Comunale di Bologna, Orchestra Sinfonica din Milano Giuseppe Verdi, Danish National Symphony Orchestra, MAV Symphony Orchestra Budapesta și Philharmonie Zuidnederland. În calitate de dirijor de operă, a condus producții apreciate la Opera de Stat din Stuttgart (Die Liebe zur drei Orangen) și la Festivalul de la Bregenz (Eugene Onegin, 2019 și 2022). De asemenea, a fost invitat la Tiroler Festspiele Erl de mai multe ori.

În toamna anului 2021, Valentin Uryupin a devenit dirijor principal și director artistic al Operei Novaya din Moscova. Acolo a prezentat două producții majore cu Die tote Stadt de Korngold și Cendrillon de Massenet, înainte de a demisiona. În calitate de director artistic al Orchestrei Simfonice din Rostov, din 2015 până în 2021, Valentin Uryupin a făcut din orchestră una dintre cele mai renumite din Rusia. Pe lângă propria serie de concerte la Filarmonica din Moscova (Sala de concerte Ceaikovski), orchestra condusă de el a fost invitată inclusiv la Brucknerhaus Linz.

În Rusia, Valentin Uryupin a avut, de asemenea, apariții frecvente cu orchestre importante, precum Orchestra Simfonică Academică de Stat „Evgeny Svetlanov”, Orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg, Orchestra Filarmonicii Ural și Orchestra Simfonică Națională de Tineret a Rusiei, pe care a dirijat-o ultima dată la Festivalul de la Lucerna în 2021. Timp de câțiva ani, a lucrat îndeaproape cu Orchestra MusicAeterna de la Opera din Perm.

Violonista israeliană NURIT STARK a studiat la Academia Rubin din Tel Aviv (Haim Taub), la Juilliard School din New York (Robert Mann), la Musikhochschule din Köln (Cvartetul Alban Berg) și la Universität der Künste din Berlin (Ilan Gronich).

A fost premiată la Concursul G. Enescu din București, la Concursul de Muzică de Cameră Premio Trio di Trieste, la Concursul de vioară L. Mozart din Augsburg.

A avut apariții solistice alături de orchestre precum Filarmonica Israeliană (Z. Mehta), Orchestra Radio München (D. Sitkovetsky), Filarmonica din Bremen, Orchestra Simfonică din Sao Paolo și Orchestra de Cameră Lituaniană.

Dragostea și devotamentul ei pentru muzica contemporană au condus-o către numeroase premiere mondiale și colaborări cu renumiți compozitori precum Sofia Gubaidulina, Viktor Suslin, Valentin Silvestrov și Georg Nussbaumer.

De mulți ani colaborează cu pianistul Cedric Pescia, alături de care a înregistrat pentru casele de discuri Claves și Genuin. Pentru BIS Records a înregistrat lucrări camerale de Viktor Suslin și Sofia Gubaidulina.

Cea mai recentă înregistrare, Kafka-Fragmente de György Kurtág, realizată împreună cu soprana Caroline Melzer pentru BIS Records în 2015, a primit Premiul Criticilor Muzicali din Germania în aprilie 2015.

Organizator: Filarmonica Banatul Timișoara

Program finanțat din bugetul local al Municipiului Timișoara.