Se mişcă ţara… Editorial de Mircea Anghel

Motto: “Frunză verde mărăcine, sunt mai
proastă decât mine, mă! (Folclor politic)

După o perioadă de amorţire datorată vacanţei parlamentare de iarnă, căruţa cu paiaţe politice Made in Roumania, a început să ia viteză. Ba chiar să hurducăie, sau mai bine zis să duduie precum economia. Dar nici asta nu e bine! Şi ştiţi de ce? Pentru că se formează ambuteiaje pe uliţele patriei şi se merge „bară la bară” , din cauza numeroaselor camioane care abia mai prididesc să transporte produsele economiei duduitoare. „Mononeuronala” Viorica Dăncilă, mâna dreaptă a stângaciului teleormănean, mai pune umărul la dezvoltarea umorului politic românesc, îmbogăţindu-l cu încă o filă de aur (e vorba despre autiştii, care bla, bla, bla…, care i-au enervat la culme neuronul singuratic). Dându-şi seama de gafă, a încercat să drea-gă busuiocul, declarând: M-am implicat activ în tot ceea ce înseamnă promovarea şi apărarea drepturilor  persoanelor cu dizabilităţi.

Ca prim-ministru, voi folosi toate pârghiile legale pentru a pune în practică, în cel mai scurt timp, măsuri active destinate rezolvării dificultăţilor pe care le întâmpină semenii noştri” (e vorba de semenii ei – n.a.). Guvernul lucrează şi el în draci, schimbând modificarea, sau modificând schimbarea unor or-donanţe de urgenţă, transformându-le în ordonanţe de non-urgenţă. În rest, guvernanţii se dau de ceasul morţii pentru a mări pensiile, salariile, alocaţiile copiilor, pentru ca electorul să o ducă mai bine, măcar până trec alegerile, fie că sunt europarlamentare, prezidenţiale, parlamentare, locale, sau de care or mai fi.

Pe plan european o ducem foarte bine. Suntem pentru şase luni la volanul maşinii de la Bruxelles şi le-am demonstrat cum nu se spală rufele în familie, cum se numără voturile (e voba desigur de cazul ţaţei Grapini), cum… Ceva proteste ale magistraţilor, lamentări precum cele venite din partea ministresei Abramburica, că scade în mod alarmant populaţia şcolară nu din cauza abandonului şcolar, ci din cauza plecării părinţilor împreună cu odraslele lor prin cele străinătăţuri (de ce oare, de ce?), ceva pestă porcină africană, ceva cazuri mortale de gripă, dacă nu de de vreo bacterie „internată” şi ea prin spital. Se mişcă ţara, căci ce altceva mai poţi spune (face)?