Sărbătoarea românilor din Los Angeles area

Share Button

Nota redacţiei. Publicăm cu relativă întârziere acest articol, fiindcă am aşteptat revenirea în ţară a reporterului nostru special, care a fost martor, participant direct la evenimente. Sperăm ca aceasta să nu dimineaze cu nimic interesul faţă de subiectul abordat.

Dimineaţa zilei de duminică, 1 decembrie 2019. Ne-am deplasat cu mai multe maşini (patru limuzine şi un camion), cca 45 de minute de mers pe freeway (autostradă) din oraşul Fullerton, care este mai în sudul Californiei. Lugojeanul Claudiu Giorgioni a fost invitat să asigure latura alimentară a întregii mulţimi aşteptate, cca 500 de persoane. El s-a instalat printre primii cu două corturi mici şi câteva mese pe care trona posterul cu numele firmei: Goodies in the Pantry (“bunătăţi în cămară”). La ora aceea lumea abia începea să apară, erau prezenţi doar organizatorii şi câteva din firmele invitate. (Primii au fost nişte clujeni care ofereau produse de patiserie şi cofetărie, au mai apărut apoi cei care oferteau publicului cafea, apă şi sucuri.) Pe la vreo nouă s-a instalat în dreapta firmei „Pantry” unii care vindeau participanţilor bilete de revelion. Au fost tombole, lansări de carte, concerte – live şi înregistrate: am auzit mai multe melodii ale formaţiei timşorene Phoenix, care se vede că încă mai este la vedere şi la căutare. Plus câteva celebrităţi locale.

Sărbătoarea s-a desfăşurat în colţul unui parc imens din LA – de fapt locaţia se schimbă de la an la an, unde organizatorii găsesc loc. Românii au blocat intrările cu pancarte pe care scria PRIVAT PARTY: Sărbătoarea de Ziua Naţională a României. În mijlocul incintei, românaşii noştri au înfipt steagul tricolor, cu semnificaţia „ocupat” (ca şi când ar fi cucerit reduta de la Plevna, sau Griviţa…) Grosul turmei a început să apară pe la orele prânzului, astfel încât lugojeanul nostru Claudiu a fost nevoit să servească întruna masa, de pe la ora treisprezece până s-a întunecat: puţin peste cinci (17).

S-au servit: mici, sarmale, fasole cu ciolan dezosat (de producţie proprie), varză cu carne şi cârnaţi, etc., cele mai solicitate fiind primele – în ordinea enumerată de noi. Cele 10 ajutoare ale lui Claudiu de abia pridideau cu servitul, agitându-se ca furnicile: de exemplu, o persoană nu făcea altceva decât să “transfere” la vânzare micii de la cele două grătare pe gaz, care funcţionau nonstop. Cu siguranţă, a fost sortimentul cel mai solicitat, dar cei care au gustat au constatat că s-a chiar meritat! Claudiu face trei feluri de mici: porc, porc cu vită şi porc-vită-oaie; plus vreo 12 feluri de cârnaţi de casă româneşti, aflaţi şi ei în meniul de la L.A.)

Între timp s-au pornit discursurile, iar apoi hora, vestita horă românească. A vorbit – după organizatori şi reprezentanţi ai diferitelor asociaţii româneşti din zonă (vreo patru-cinci) – consulul României, care a început cu cuvintele: „Dragi români, majoritatea celor care se află aici au trecut graniţa cu riscul vieţii. Dar, în timp, aţi putut constata că s-a meritat, America fiind cea mai reprezentativă democraţie din lume”. Martor ocular, am văzut la rând – stând la „coada” care s-a format, de vreo douăzeci-treizeci de metri –  persoane cu medalii şi bentiţe tricolore pe piept: persoane oficiale, care n-au avut pretenţia să fie servite separat. Iar când a început hora (de altfel foarte pestriţă: iile şi ţinutele tradiţionale dansând alături de alte îmbrăcăminţi, de tot soiul; copii, maturi, tineri şi bătrâni înlănţuiţi de-a valma), mulţi dintre cei aflaţi încă în rândul pentru mâncare – mai cu seamă femei – au început să joace „bătuta pe loc”…

Câte ceva despre presa românească. Actualitatea în State

Fiul cunoscutului ziarist lugojean Aristide Buhoiu – care îi perpetuează şi pasiunea şi numele, chemându-se tot Aristide – scoate în continuare la Los Angeles ziarul „Universul”. Cât timp am locuit în California la fiul meu, am beneficiat întotdeauna de abonamentul lui la „Romanian Times”, gazetă lunară a românilor americani, scoasă în Portland. Pe de altă parte, în ziarul nostru care apărea exact pe vremea aceasta, dar în anul trecut – 13-19 decembrie, număr în care era publicat şi calendarul pe 2019 – a apărut şi un amplu articol (două pagini) despre „Un lugojean care pune mâncare pe mesele americanilor”. E vorba despre amintitul Claudiu Giorgioni – magazinul său de produse româneşti s-a deschis de Paşti, în 2017 -, care între timp şi-a diversificat şi şi-a extins aria de acoperire, clientela. (Un mic exemplu: de Tanksgiving, anul acesta, a fost solicitat de Înalta Curte de Justiţie a Californiei să le pregătească doi curcani pentru masa festivă de la office.)

Dar amintitul magazin al Firmei Goodies in the Pantry, având strânse legături cu Lugojul şi cu redacţia ziarului Actualitatea, numere ale ziarului nostru au ajuns şi pe mesele, sau la standul de tipărituri al magazinului. Astfel încât, glumind cu prietenul nostru, dl. Gheorghe Oniga, i-am spus să se aştepte pentru magazinul lui la clientelă americană… În colţul de jos al paginii a doua a amintitului număr de ziar care a văzut America se lăfăie reclama firmei lugojene – devenită astfel de renume mondial! – Cargo Com Parc.

Ar mai fi de menţionat că, în scurtul sejur american de anul acesta, reporterul a participat şi la o şedinţă festivă de promovări, la o sală de Brazilian Jiu-jitsu, unde Claudiu se numără printre cele câteva (opt) centuri negre. Dar despre aceasta şi despre regimul promovărilor de la o centură la alta, cu altă ocazie: nu e bine să dăm cititorului totul deodată!

R.V.G.

374

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.