Regimentul 90 Infanterie „Sibiu”, din Lugoj (UM 01140), la 100 de ani (1)

Înființare. La 5 ianuarie 1919, s-a înființat Comandamentul general teritorial Sibiu, cu misiunea de a constitui unități militare care să înlocuiască gărzile civile, deoarece acestea erau o adunătură indisciplinată având o capacitate de luptă redusă. Astfel, la 25 ianuarie 1919, în garnizoana Sibiu s-a înființat Regimentul de Infanterie „Sibiu”, primul regiment românesc din Transilvania și Banat după Marea Unire, dar fără numerotare, comandant fiind numit colonelul Gheorghe Radeș.

Organizare: După 2 luni, la 3 aprilie 1919, unitatea primește numerotarea de Regimentul 90 Infanterie „Sibiu”, fiind organizat pe 3 batalioane de infanterie și un tren regimentar (căruțe și care cu boi, care transportau echipament, alimente, muniții, porci, oi și vaci, legate de căruțe rechizionate de la populație), cu un efectiv total de 2.217 militari (96 ofițeri și subofițeri).

Armamentul și o mare parte din echipament era austro-ungar, deoarece militarii voluntari au venit din fosta armată austro-ungară și din prizonierat din Rusia Sovietică. Din lipsa uniformelor, s-a dat ordin militarilor de acasă, care nu sunt chemați la mobilizare, să predea ținuta celor chemați, altfel vor fi amendați cu 300 de coroane și 6 luni închisoare, iar cei care dețin uniforme militare să le predea armatei contra 100 de coroane. În ce privește instrucția, militarii s-au adaptat repede la regulamentele militare românești.

Depunerea jurământului. După plecarea unității din Sibiu la Turda (2 batalioane) și la Cluj (un batalion), la 16 aprilie 1919 militarii au depus jurământul față de rege și România Mare.

Intrarea în dispozitiv. La 24 aprilie 1919, regimentul, aflându-se în rezervă, execută un marș pe direcția Oradea – Salonta, unde va intra în dispozitiv alături de alte unități românești care împresurau o grupare ungară, contribuind la alungarea trupelor ungare dincolo de Tisa.

În luna iulie 1919, R. 90 I., făcând parte din Divizia 18 Infanterie Ardeleană, se deplasează spre Tisa, unde trupele ungare au trecut râul realizând un cap de pod în vederea trecerii la ofensivă, în speranța că vor prelua din nou Transilvania.

La 19 iulie, regimentul respinge un atac dat de o unitate din Divizia 2 ungară. A doua zi, ungurii au reluat atacul, reușind să ocupe orașul Szentes, apărat de un batalion din regiment.

La 23 iulie, R.90 I., în cooperare cu Regimentul 1 Vânători, reocupă orașul Szentes și până seara ungurii sunt alungați peste Tisa. Regimentul a rămas apoi în siguranță pe Tisa până în decembrie, când a revenit la Sibiu.

Marea bucurie. În noaptea de 4 august 1919, militarii regimentului aflați la Tisa au izbucnit în urale, s-au îmbrățișat, au dansat și au plâns de bucurie aflând că, la ceasurile 6 seara, în Budapesta, pe marele bulevard, trec coloane lungi de infanterie, vânători, cavalerie și artilerie române, încheindu-se astfel războiul.

Niciodată până atunci o trupă română, constituită din olteni, moldoveni, ardeleni și bănățeni, încălțați cu moletiere și în opinci, n-a defilat mai mândru, mai marțial.

La 1 august 1919, în Budapesta s-a constituit un nou guvern condus de Gyula Peidl, care a doua zi a desființat Republica Sovietică Ungaria, proclamând Republica Ungaria.

Profitând de faptul că noul guvern a dat ordin armatei din Budapesta să nu mai opună rezistență împotriva românilor, generalul român Rusescu, fără aprobare, a intrat la 3 august în capitala ungară, însoțit de 3 escadroane de cavalerie (300 de soldați), 6 mitraliere și 2 tunuri rusești ușoare, gestul lui fiind considerat un act de indisciplină de către generalul Mărdărescu, comandant al trupelor române care acționau pe teritoriul Ungariei.

A doua zi, armata română a intrat oficial în Budapesta fără lupte. În nordul Ungariei au acționat trupe cehoslovace, iar în sud trupe franco-sârbe. În același timp, Divizia 16 Infanterie română a trecut Tisa și după o scurtă luptă a încercuit trupele ungare la Mișkolc, iar acestea s-au predat.

La aceste lupte a fost rănit grav maiorul Jucu Petru, din Lugoj, șef de stat major al Regimentului 31 Artilerie, din această divizie, care, în urma rănilor, a murit după 6 ani, în 1925, la Timișoara, unde era comandant al Regimentului 5 Artilerie.

În ultimele clipe de viață, a solicitat să fie înmormântat în orașul lui natal, Lugoj. Mormântul lui se găsește pe aleea principală din Cimitirul Ortodox din strada Făgetului, unde poate fi considerat singurul erou lugojean care a murit pentru consolidarea României Mari.

Anual de Ziua Artileriei, eroul lugojean al României Mari este comemorat de Asociația Militarilor în Rezervă și Retragere Lt. erou P. Lațcu Lugoj.

Ultimul serial din istoria primului regiment românesc înființat în Transilvania și Banat se va încheia în anul 2002, când unitatea care a ajuns un depozit a fost desființată, iar muzeul regimentului a fost aruncat la gunoi.

Sâmbătă 26 ianuarie 2019, Asociația Militarilor în Rezervă și Retragere Lt.erou P. Lațcu Lugoj va aniversa 100 de ani de la înființarea Regimentului 90 Infanterie. Se va da citire Mesajului ministrului Apărării Naționale și va fi citit Mesajul comandantului garnizoanei Sibiu de către reprezentantul Academiei Forțelor Terestre, prezent la manifestare. De asemenea, vor fi participa ca invitați de onoare reprezentanți din fostele unități militare și de interne din Lugoj.

Foto 1 (de la stânga): sublocotenent Prall Alexandru, comandant al Trenului regimentar, căpitan Drencea Andrei, comandant al Batalionului 1 Infanterie, colonel Gheorghe Radeș, comandant al regimentului, maior Andrea Petru, comandant al Batalionului 2 Infanterie, căpitan Graef Robert, comandant al Batalionului 3 Infanterie, și locotenent Emil Căpușa, comandant al Companiei 1 Mitraliere, Sibiu, R.90 I. martie 1919