Regimentul 90 Infanterie Lugoj, la 100 de ani (9)

Dotarea completă. În anul 1981, regimentul a încheiat dotarea completă cu tehnică de luptă și armament, dispunând astfel de: 93 TAB-uri, 21 de tancuri, 6 autotunuri calibrul 76,2 mm și 6 complexe de rachete antitanc dirijate în total 126 blindate, 6 tunuri antitanc calibrul 100 mm, 18 tunuri calibrul 76,2 mm, 18 aruncătoare de mine calibrul 120 mm, 27 aruncătoare de mine cal.82 mm și 27 tunuri fără recul cal.73 mm AG-9 în total 96 de guri de foc de artilerie, 9 mitraliere antiaeriene cal.14,5 cu 4 țevi, 12 mitraliere antiaeriene cal.14,5 mm cu 2 țevi, 54 de mitraliere cal.7,62 mm pe afet și 2.700 de pistoale, pistoale-mitralieră, puști cu lunetă și puști-mitraliere. Efectivul la pace al regimentului era de 1000 de militari, iar la război completat cu rezerviști era de 2.730 militari.

Inspecție a Tratatului de la Varșovia. În anul 1981, doi generali sovietici, un general român și 5 ofițeri superiori din Polonia, RDG, Cehoslovacia, Ungaria și Bulgaria au sosit în poligonul de infanterie unde au verificat grupa de infanterie la atac. În timp ce militarii din grupă (8 militari) mergeau la atac în lanț de trăgători executând foc asupra unor ținte care apăreau, un general sovietic însoțit de un ofițer din poligon, s-a deplasat în spatele lor să vadă dacă se respectă metoda de luptă adaptată la teren și inamic, și dacă fiecare militar își nimicește singur ținta, nu cu sprijinul altuia. La foișor, celălalt general sovietic nemulțumit l-a întrebat pe generalul român, de ce militarii trag foc cu foc că doar nu este carabina din 1944. Generalul român i-a explicat că militarii trag câte un cartuș, pentru a face economie de muniție. Ce economie, strigă generalul sovietic. Pe inamic nu-l ucizi cu economie de muniție, să tragă foc automat! Între timp, ofițerii străini și câțiva însoțitori români de la foișor, stăteau în picioare în jurul unei mese pe care erau farfurii cu mere și, nepăsători de ce se întâmpla, discutau și râdeau mereu. Ofițerul bulgar se delecta cu mere. După ce prima grupă a reve-nit, ar fi urmat a doua grupă de infanterie, dar aceasta abia venise de câteva zile din mină și era nepregătită, însă, cineva pentru a salva momentul i-a informat pe ruși că, la poligonul din Știuca, batalionul de tancuri al regimentului le va prezenta un exercițiu de atac asupra unor poziții inamice. Când au auzit rușii de atac cu tancuri, repede au plecat cu toții la poligonul din Știuca, unde le-a plăcut mult cum tanchiștii lugojeni manevrau tancurile T-34 cu care rușii intraseră în Berlin în 1945:„Harașo tankistî!”(Foarte bine tanchiști) îi felicită un general sovietic, care a făcut războiul când era locotenent.

Inspecția ministrului. În 1982, generalul Constantin Olteanu, ministrul apărării, a inspectat regimentul, folosind mereu un limbaj de maidan, fiind însoțit de generalul Ilie Ceau-șescu și generalul Hortopan, care era și mai arogant. Intrând într-o magazie de companie, ministrul i-a cerut unui subofițer să golească o raniță de la stocul de mobilizare ca să-i arate ce conține. La golire a căzut și o plăcuță me-talică jos, și atunci ministrul s-a luat de subofițer întrebând ce caută așa ceva în raniță. „Este semnul de identitate care se prinde la gâtul sol-daților la război” tovarășe ministru, răspunse subofițerul. Atunci Olteanu, înțelegând că s-a făcut de râs, se întoarse spre ieșire și strigă la locotenentul-colonel care era șef al subofițerului și care stătea lângă ușă: „Ce stai, mă, ca un câine și te uiți la mine!”. Ofițerul uimit de limbajul de maidanez al ministrului, ieși repede afară. Apoi au vizitat Muzeul unității, unde maiorul Albu Octavian, comandant al regimentului, zâmbește, dar nu știm de ce.

Destituirea comenzii regimentului. Din 1982, s-a accen-tuat criza carburanților în România și desigur în armată. În lunile de vară, comandanții de companii și subofițerii care gestioanau transportoare blindate și autocamioane erau puși lunar la plată pentru pierderile prin evaporare a benzinei. În toamna lui 1984, un subofițer care era la munci agricole a reușit în colaborare cu autoritățile locale de acolo să procure câteva butoaie cu benzină pe care le-a trimis cu un autocamion în cazarmă să acopere pier-derile prin evaporare. Fiind informat, ministrul C. Olteanu, l-a trimis la închisoare pe subofițer și a destituit și mutat disciplinar în alte garnizoane din țară pe șeful de stat major, secretarul de partid, șeful logisticii, șeful serviciului tehnic și pe ofițerul cu carburanții, deși erau toți nevinovați (comandantul de regiment a scăpat deoarece a suferit un preinfarct și era într-un concediu de boală prelungit, nefiind prezent).

Export de muniție. În 1985 a sosit un TIR de transport în cazarmă pentru a prelua muniție de infanterie de producție românească din depozit dar cu pulbere rusească pentru a fi exportată în Irak. Delegatul a precizat că pulberea românească a fost refuzată la export și că, pentru tunurile de 100 mm româ-nești exportate în Irak, au trimis lovituri de tun calibrul 100 mm de producție tot rusească, de la unele regimente de tancuri din țară dotate cu T-55, deoarece loviturile de tun de producție românească au fost refuzate.

Ofițerii la continuitate. Timp de 24 de ore, erau de serviciu pe regiment un ofițer de serviciu și un ofițer ajutor al acestuia, la gardă locotenenți și subofițeri, la punct control, parcul auto și la blocul alimentar erau subofițeri și maiștrii militari. Misiunea acestora era de a suprveghea militarii în termen de la plecarea cadrelor la ora 15:30 până dimineața la ora 7:30 și a interveni dacă era cazul la respectarea programului, curățenie, somn, înviorare, cotrolul gărzii etc. Din anul 1986, în plus, a mai apărut un serviciu cu misiunea de a-i supraveghea pe cei enumerați mai sus. Ordinul l-a dat ministrul apărării generalul Milea, ca să fie mai sigur pe armată, și se numea „Ofițerul la continuitate” fiind îndeplinit de locțiitorii comandantului de regiment.

Deportarea la termocentrale. Din 1987, a început depor-tarea subofițerilor la termocentrale având rolul de a supraveghea muncitorii pe secții, a face controale la intrare să nu fie în stare de ebrietate sau cu băutură la ei, să nu plece înainte de program s.a., rămânând astfel în cazarmă tehnică blindată fără mecanici și comandanți.