Constantin-T. STAN
Filaret Barbu (1903-1984), prin intensitatea preocupărilor sale dirijorale, muzicologice și componistice, a fost una dintre personalitățile dominante ale vieții muzicale lugojene și timișorene în interbelic.
În 1926, după finalizarea studiilor la Neues Wiener Konservatorium (studiile nu i-au fost echivalate în țară, neputând, astfel, profesa la o instituție de învățământ academic), Ioan Vidu îi va încredința bagheta dirijorală a vechii Reuniuni Române de Cântări și Muzică.
A debutat în noua calitate, pe scena Teatrului lugojean, în 16 octombrie 1926, fondurile rezultate din încasări fiind destinate Societăţii „Crucea Roşie”, care îşi marca jubileul de 50 de ani. Festivalul „Crucii Roşii” a reunit principalele corale lugojene: Reuniunea Română de Cântări şi Muzică (Pentru ce, Doamne de Gh. Vasiliu, De când te-ai dus şi Ständchen de Schubert, solistă: soprana Cecilia Bild, acompaniată la pian de Lydia Bartal), Societatea Corală „Lira” (Poporale de Augustin Bena, Două dansuri popolare de Sabin Drăgoi şi Două brâuri româneşti de F. Barbu, în interpretarea pianistei L. Bartal), Magyar Dalárda (dirijor: Andor Arató, aflat pentru prima oară în această ipostază), cu lucrări de Schumann (Zigeunerleben şi Zum Sonnenschein) şi Hayser (Das Grab auf der Haide), ultimele două opusuri cu solo de tenor, în interpretarea dirijorului corului, Corul Societăţii „Progresul”, dirijat de V. Olariu (Cerurile spun… de Davîdov şi Re-ntoarcerea acasă de I. Mureşianu), şi Corul Reuniunii Meseriaşilor Români, dirijat de Gheorghe Onae (Dorul înstrăinatului de Flechtenmacher şi Ţară mândră de C. Porumbescu).
Programul a fost intercalat cu recitări, susţinute de membri ai Societăţii de Lectură „Mihai Viteazul” a Liceului „Coriolan Brediceanu”, şi un moment muzical instrumental (duet vioară-pian) prezentat de elevii Al. Bistriţianu şi Al. Tocineanu.
Mare animator al vieții muzicale, în special al celei corale, sub egida Asociației Corurilor și Fanfarelor Române din Banat, inițiator al unei așa-numite Școli a Dirijorilor de Cor și Fanfară, membru fondator al unor importante instituții muzicale lugojene (Orchestra Societății Filarmonice și Conservatorul de Muzică), Filaret Barbu a manifestat o accentuată receptivitate și deschidere pentru relațiile interculturale, colaborând cu asociațiile și corurile ecleziastice reprezentative ale entităților etnice lugojene. În acest spirit, a dirijat, episodic, Corul evreiesc „Hazamir” (a prezentat melomanilor chiar și o variantă în idiș a vestitei Ana Lugojana!) și corala bărbătească Schubertbund.
Într-o perioadă marcată de un necontenit efort de impunere a valorilor muzicii culte românești, Filaret Barbu și-a asumat importantul rol de cronicar muzical al urbei natale, consemnând și comentând principalele evenimente artistice, redând cu profesionalism atmosfera memorabilelor recitaluri enesciene. Începând cu anul 1927 va edita, la Lugoj, „Revista Corurilor și Fanfarelor Române din Banat”, publicație singulară în peisajul vieții muzicale românești, în care se vor reflecta cu fidelitate amploarea și efervescența emulațiilor corale din spațiul cultural zonal.
În 20-21 iulie 1928 a fost delegat, la Viena, la cel de-al X-lea Congres al Corurilor Germane, unde a asistat la grandioasele concerte corale dedicate comemorării lui Franz Schubert, iar 26 și 27 februarie 1932 a dirijat Corul „Corul Ion Vidu” pe scena Ateneului Român din Capitală și la Radio București, la invitația lui Mihail Jora.
Au urmat turneul artistic din Cehoslovacia (1936), întâmpinat cu entuziasm de public și presă (concerte la Studioul de Radio din Praga, cu înregistrări pe plăci de patefon, la Teatrul Național din Košice – concert radiodifuzat – și Užhorod) și turneul din Iugoslavia, cu concerte la Belgrad (la Universitatea Populară „Kolaracevo”, cu prilejul inaugurării Camerei de Comerț Româno-Iugoslave, și la Radio Belgrad) și pe scena Teatrului Orășenesc din Subotica.
Primul spectacol destinat augmentării unui fond „Grozăvescu” a fost organizat de Şcoala de Educaţie Muzicală „Ion Vidu” la Teatrul Orăşenesc, în 31 martie 1935, la iniţiativa lui Filaret Barbu, cu concursul Orchestrei Societăţii Filarmonice. Programul (o expunere a lui F. Barbu despre personalitatea lui T. Grozăvescu, recitaluri de pian, canto, vioară, coregrafie modernă) a fost susţinut de profesorii Şcolii de Educaţie Muzicală „Ion Vidu”: Clara Peia-Vojkicza (Brahms, Paganini/Schumann, Liszt), Gheorghe Dippon (două arii din Lohengrin şi Walkiria de Wagner, cu acompaniament de orchestră), Zoltán Salamon Hegyesi (Concertul în Re major pentru vioară şi orchestră de Mozart) şi Charlotte Litsek, care a prezentat un ansamblu coregrafic al elevilor, cu Dansul magic de Musorgski.
Sub auspiciile ministrului Caius Brediceanu, în 15 septembrie 1935, în sala „Dacia”, s-a oficiat sărbătorirea drapelului reuniunii evreieşti, fiind invitate Corurile „Ion Vidu”, dirijat de Filaret Barbu (Haz de necaz de Gh. Cucu), Magyar Dalárda (Leyen a dál de G. Veres, dirijor: A. Arató), Schubertbund (o piesă de J. Beschnitt, dirijor: R. Koch), „Armonia-Textila” (Dunărea albastră de J. Strauss, dirijor: Lorenz Huth) şi Corul bărbătesc „Hazamir” din Timişoara (program de cântece evreieşti, solişti: Salamon Katz şi Eugen Weiß, dirijor: S. Fischer), care, reunite sub bagheta lui F. Barbu, au intonat Imnul României. Corul „Hazamir”, dirijat de F. Barbu, a interpretat Alleluia de Levandovsky, la reuşita manifestării aducându-şi contribuţia şi cvartetul Filarmonicii lugojene (Hegyesi, Vadanelli, K. Vértes, Wisnovsky), cu opusuri de Ceaikovski (Andante cantabile din Cvartetul în Re major) şi Mendelssohn-Bartholdy (Adagio non troppo).
Lasă un răspuns