Toate aceste discuții sunt analizate în contextul actual, respectiv al lipsei unui buget de stat care să suporte acordarea unor drepturi salariale stabilite prin lege, ca de exemplu cele ale profesorilor sau ale altor categorii sociale.
Valoarea investițiilor din Infrastructura de transporturi: 72.77 miliarde de euro
Avem nevoie de 72,77 miliarde de euro pentru toate modurile de transport. Acești bani provin din:
- Finanțare europeană aprox. 40.78 de miliarde. În realitate, datorită cofinanțării naționale de 60%, asumate prin MFE, 27.35 miliarde de euro din această sumă sunt asigurate de la bugetul de stat.
- Rămâne un deficit de 31,99 miliarde de euro, care va fi acoperit din bugetul de stat.
Din 72,77 miliarde euro, contribuția din bugetul de stat va fi de 31.99 miliarde, plus cofinanțarea de 27,35 miliarde de euro. Rezultă astfel:
Ø Fonduri europene nerambursabile (gratis) de 13.43 miliarde
Ø Fonduri de la bugetul de stat 59.34 miliarde. Acesți bani se vor acoperi prin împrumuturi externe și/sau fonduri private (PPP), plus cei 2% din PIB stabiliți anual.
Asadar din cei 72.77 miliarde de euro necesari, 13% sunt asigurați pe fonduri europene nerambursabile (gratis), iar 87 % din bugetul de stat!
Infrastructura de transport – un bacșiș relativ
Observăm că de fapt contribuția din fonduri nerambursabile este la nivelul unui bacșiș relativ, la suma totală care se dorește investită.
Mai departe putem aprecia și că ideea ,,stralucită” se traduce de fapt în: ”Haideți să ne facem singuri infrastructura de transport! Și pe toată odată!”
Această idee simplistă și heirupistă, teoretic nu și practic, era posibilă oricând, dar o facem azi și ne mândrim cu ea. De ce?
Se precizează în textul documentului că:
,,Pe baza priorizării realizate în cadrul capitolelor strategice, Planul Invesțional dezvoltă o strategie a asigurării finanțării necesare pe cei 10 ani de implementare plecând de la corelarea principalelor surse de finanțare disponibile României: PNRR, POT, CEF 2.0 și bugetul național.” Sursa aici.
Planul Investițional nu dezvoltă o strategie în vederea asigurării finanțării necesare. Există o singură direcție care este reprezentată: de finanțarea din bugetul de stat și împrumuturi tot prin bugetul de stat. Nu se are în vedere nici măcar costul cu aceste împrumuturi, care vor duce în final la o sumă semnificativ mai mare decât cea precizată, de 59.34 miliarde de euro.
Dacă nu avem bani de la buget atunci împrumutăm!
De fapt nu există indicii care să conducă spre ideea unei strategii. Ideea este simpla: Dacă nu avem bani de la buget atunci împrumutam! Însă NU se spune la ce dobândă imprumutam, nu se spune de unde împrumutam…nu se detaliză nimic.
Nu se precizează, estimativ, impactul după implementarea acestor investiții. Avem nevoie de stabilirea impactul la nivel de Beneficii, astfel încât să reiasă clar că aceste beneficii sunt mai mari decât Valoarea Investiției.
Nu se face dovada, prin această strategie (pseudo-strategie) la nivel de respectare a misiunii primordiale a Ministerului Transporturilor: ,,Toți contribuim, toți trebuie să beneficiem”. Acest aspect nu este tratat! Nici o analiză nu urmărește și o repartizare a investițiilor după acest criteriu.
Cea mai mare eroare de strategie – exportăm toți banii împrumutați și dezvoltăm state precum Bulgaria, Ucraina
Cea mai mare eroare de strategie constă în faptul că exportăm toți banii împrumutați și dezvoltăm state precum Bulgaria, Ucraina ..etc din care se va importa masiv materiale, mână de lucru și echipamente de construcție.
Planul Național de Investiții va deveni practice o strategie de dezvoltare pentru terți și nu pentru țară! Pentru că acești străini de țară cunosc și ei faptul că este necesar un volum uriaș de materiale de construcție, mână de lucru și echipamente, volume care la nivel național nu pot fi asigurate intern.
Necesitatea și oportunitatea investițiilor
Deși nu este explicat, într-un fel credibil, nicăieri în textul documentului Planului Investițional, la necesitate și oportunitate, regăsim totuși câteva aspecte:
,,Planul acoperă nevoile integrale de dezvoltare a infrastructurii de transport din România și prevede necesitatea realizării a 6624.1 km de rețea rueră (autostrăzi, drumuri expres, transregio, variante ocolitoare) din care 2900,5 km aferenți rețelei primare și 3723,6 km aferenți rețelei secundare. În ceea ce privește rețeaua feroviară, planul vizează realizarea a 3274,8 km de cale ferată aferenți rețelei primare și 1228 km aferenți rețelei secundare”
Sursă aici.
Există două aspecte de analizat:
- Necesitatea – Necesitatea Infrastructurii este fără doar și poate o realitate;
- Oportunitatea – Există o mare problemă la nivel de oportunitate. Documentul nu dovedește Oportunitatea implementării în doar 10 ani a 6624.1 km de rețea rutieră!!! Nu intuim de ce este oportun fix în 10 ani .
Practic investițiile implementate, pe parcusul celor 10 ani, doar prin ele însele ar trebui să determine o creștere a economiei de plus 2% din PIB anual.
Ori aceste investiții se implementează în perioade de timp de ordinul anilor (min 5 ani pt. proiectele mari) și mai apoi în timp, generează o creștere economică atât timp cât va exista o economie locală pe care să o deservească; să dezvolte influență în zonă!
Rețeaua de transport creează premisele pentru dezvoltarea economică, dar dezvoltarea economică trebuie susținută și prin alte strategii în corelare.
Distribuie:
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Lasă un răspuns