Pe Marcel Ciolacu l-a vizitat „lebăda neagră”

Pe ultima sută de metri, înainte cu câteva zile de primul tur de scrutin la prezidențiale, pe Marcel Ciolacu l-a vizitat „lebăda neagră”. Site-ul G4Media a lansat o acuzație de o gravitate extremă.

Ciolacu ar fi călătorit cu un avion privat de lux alături de membri ai familiei sale, dar și de Laura Vicol, la acea dată șefa Comisiei juridice din Parlamentul României, la Nisa și apoi la un meci de fotbal desfășurat în capitala Franței.

Întreaga călătorie, care în ceea ce îi privește pe Ciolacu și pe ai lui s-ar fi ridicat la costuri de cel puțin 30.000 de euro, ar fi fost plătită din banii Nordis.

În ce-a de-a doua parte a zilei de ieri, când Marcel Ciolacu nu se afla în țară, ci la o întâlnire cu noul șef NATO, tărăboiul a escaladat rostogolindu-se pe toate canalele de televiziune cu o asemenea intensitate, încât patru candidați prezidențiali, în frunte cu generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, i-au cerut premierului în mod ritos demisia. Demisia imediată. Cel puțin aparent, pe bună dreptate.

Modul și viteza în care a fost rostogolită informația în care „lebăda neagră” l-a vizitat pe Marcel Ciolacu, l-a prins pe acesta pe picior greșit.

Dezvăluirea a căpătat urgent consistență, din momentul în care premierul a început să se bâlbâie, răspunzând în doi peri provocării, dezinformând opinia publică, în sensul că nu ar fi utilizat niciodată aeronave altele decât cele de linie, că nu ar fi participat la raliul desfășurat la Nisa, apoi că ba da, a fost, dar pe banii lui, urmând să caute în arhiva personală să găsească și să prezinte facturile și chitanțele și că în niciun caz acest voiaj cu o aeronavă Țiriac Air nu ar fi fost de plătit de Nordis, acea societate care s-a transformat într-o afacere de tip piramidal, jefuindu-i practic de bani pe cei care doreau să cumpere locuințe.

Și în cauză, cum precizam mai sus, la pachet, a apărut și Laura Vicol, care este soția celui care a patronat afacerea Nordis și, în același timp, a fost ridicată de Marcel Ciolacu la rangul de demnitar de prim rang al PSD.

Așadar o poveste aparent perfectă, în stare să-l dea peste cap pe ultima sută de metri pe candidatul prezidențial cel mai bine cotat.

Ceea ce m-a surprins din capul locului a fost, pe de-o parte, faptul că această istorie legat de Nisa și Paris s-a desfășurat în urmă cu doi ani și jumătate, iar între timp nu a transpirat nimic în spațiul public și, în același timp, uluitoarea viteză cu care s-au coalizat patru candidați prezidențiali, solicitându-i demisia pe loc premierului Marcel Ciolacu.

Unul dintre ei fiind generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, care a avut mult de pierdut sub aspect electoral, atât din povestea cu panourile publicitare pentru cartea sa, plătite cu bani grei din trezoreria partidului, cât și pentru combinațiile și ele financiare, și ele extrem de costisitoare, tot pe bani publici, pentru palatul lui Klaus Iohannis.

Un al doilea candidat care s-a asociat instantaneu este Elena Lasconi, cercetată în prezent penal pentru fraude cu bani europeni.

Făcând în cursul serii de ieri un minimum de investigații, am ajuns la concluzia că acuzațiile împotriva lui Marcel Ciolacu sunt cel puțin la un punct o făcătură absolut scandaloasă.

Iar într-o paranteză, recunosc, mai lungă, pe care o deschid în cele ce urmează, după ce am beneficiat de sprijinul celor care au avut bunăvoința de a mă informa, voi încerca să demontez făcătura.

Iată ce am aflat:

General Declaration este un act care obligatoriu există la bordul avionului, indiferent de natura zborului sau de persoana proprietarului. În el se înscriu obligatoriu numele pasagerilor de la bord. Actul se dă cu o copie stewardesei șefe de cabina și o copie rămâne la sol. Rolul lui este de a se cunoaște permanent numele, naționalitatea și poziția pe scaun a pasagerilor de la bord.  Datele din el se transmit la Atlanta, unde sunt păstrate 10 ani în evidențe ca măsură de control antiterorist.

Se poate verifica la compania de handling care a făcut actele cursei la Otopeni, la vamă și la poliția de frontieră, dacă au trecut pe acolo, la salonul oficial de la Otopeni, unde au poposit în drumul spre avion, cu mașinile de VIP.

Se mai poate verifica și cu documentul cargo, denumit manifest, în care apar armamentul și muniția aferentă pentru SPP-iștii repartizați demnitarului. Fiind însă doi demnitari, erau și doi SPP-iști la bord. Și o copie după cargo manifest trebuie să rămână la agenția de handling.

În plus, la aterizarea la destinație cargo manifestul și General Declaration se predau reprezentantului companiei de handling de acolo.

Ori la Nisa nu există decât una, cel puțin două companii de acest fel, care pot fi verificate pe internet. În umila mea opinie, General Declaration-ul publicat are 90% șanse să fie un fake sau să fie modificat pentru că:

  1. Este prea vechi să fi fost păstrat cel original
  2. ⁠Nu apar SPP-iștii la bord
  3. ⁠Pentru interogarea bazei de date de la Atlanta trebuie să fi fost agenția de handling de la Otopeni, Tiriac Air, organ al statului.

Pe surse am aflat că fotografia publicată ar fi venit de la Nisa. Deci ar putea fi o nouă dovadă de fake. Cine credeți ca ar da un act de atâta timp eliberat și care, dacă a fost real și păstrat ca atare, indică altceva?

Eu cred că ne aflăm în prezența unui fals. Cred că documentul a fost editat din manualul Tiriac Air de cineva care nu știa prea multă aviație și ⁠a fost folosit un General Declaration de la o altă cursă.

Numele piloților sunt reale. Nu mă pronunț dacă au fost sau nu toți cei trecuți în acest așa-zis document, dar recapitulând:

– nu se vede bine înmatricularea avionului

– ⁠piloții respectivi sunt reali, dar Iosif în 2022 trecuse deja la Autoritatea Aeronautică Civilă Română pe post de inspector și zbura Boeing 737 și ar trebui verificat dacă mai era calificat și pe avionul lui Tiriac.

– ⁠nu se înscrie referință Manual de Operațiuni Zbor și pagina nr. pe acest gen de document (asta arată ca a fost preluat din manualul respectiv și „făcut”).

– ⁠în general, ministrul și președintele Camerei Deputaților sunt însoțiți de câte un SPP-ist înarmat. Nu am auzit ca cel puțin președintele Camerei să nu fie însoțit permanent.

În plus, de obicei se păstrează maximum șase  luni plicul cu documentele cursei, chiar mai puțin. Dar acesta are o vechime de mai bine de doi ani. Cine l-a păstrat a avut un scop clar, șantajul cel mai probabil.

Așadar, concluzia mea este că cel mai probabil avem de-a face cu o făcătură. Situația se complică însă din momentul în care, luat pe neașteptate, Ciolacu se bâlbâie și ne oferă explicații dintre cele mai contradictorii.

Până la urmă, cred că tot el este în măsură să ne ofere dezlegarea misterului, la pachet cu probele care îi atestă nevinovăția. Cele mai importante sunt, cum chiar el a spus, facturile și chitanțele.

Sorin ROȘCA STĂNESCU

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.