Partidele au o trăsătură comună: se duşmănesc de moarte între ele, socotind iertat orice mijloc pentru acapararea puterii. La noi, egoismul sacru de partid şi interesele meschine împiedică orice apropiere între reprezentanţii dubioşi ai naţiunii. Nădăjduim să ieşim cu un ceas mai curând din haosul moral şi material de astăzi.
„Sunt o mulţime de partide, vechi şi noi şi, mai-nou, cu rădăcini mai mult sau mai puţin adânci în solul Patriei. Fie că au drept program sau ideologie salvarea ţării prin mijloacele cele mai potrivite sau pe care dânsele le cred a fi cele mai potrivite, preconizând garantarea liniştii şi ordinii publice pentru pacifica dezvoltare a ţării, fie că au drept ideologie completa răsturnare a ordinei sociale de astăzi, având deci un program revoluţionar, au totuşi o trăsătură comună: se duşmănesc de moarte între ele, socotind iertat orice mijloc pentru dobândirea adversarului şi acapararea puterii.
În alte ţări se mai poate înfăptui o uniune sacră naţională între partide. La noi, egoismul sacru de partid şi interesele specifice, meschine, dictate de rezoane de partid, împiedică orice apropiere între reprezentanţii dubioşi ai naţiunii.
Şi astfel, în faţa primejdiilor grave care ne ameninţă ţara de jur împrejur şi a dezmăţului financiar în care ne zbatem înlăuntrul ţării, ne simţim izolaţi şi părăsiţi, parcă ne-am fi pierdut busola. Nimic nou sub soare!
Dacă ar fi să ne luăm după jurnalele şi revistele şi publicaţiile periodice ale partidelor, nu am mai găsi în această ţară oameni de omenie, cu tragere de inimă pentru neam şi pământul strămoşesc. Totul ar părea corupt, putred şi mortăciune. Constatând însă aceste lucruri dureroase, pe care le încrustăm şi noi cu durere la răbojul analelor zilei de astăzi, nu ne-am pierdut nădejdea că, până la urmă, se vor atenua totuşi aceste lupte fratricide, care nu pot dura fără a pune în pericol existenţa Neamului, şi se va ajunge la mult dorita uniune sacră a celor mai buni fii ai Neamului, pentru ca să ieşim cu un ceas mai curând din haosul moral şi material de astăzi.” (Dr. Alexandru Nicolescu, Episcopul Diecezei Greco-Catolice de Lugoj: O privire asupra situației politice, în „Sionul Românesc”, Lugoj, IX, 9-10, 1932, 43-46)
Lasă un răspuns