O bilă albă [short sport] O bilă neagră

O bilă albă

N-am jucat rău cu Norvegia, un meci după care ne-am ales cu un punct ce s-ar putea să nu ne folosească. Şi după care vom rămâne cu – am fost anunţaţi – un record mondial. Cei mai mulţi copii prezenţi vreodată într-o tribună a unui stadion de fotbal. Mobilizare, autocare, fair – play şi dezlănţuire tinerească de energie a oceanului format din peste 27.000 de micuţi ce nu vor uita vreodată această zi, în care au colorat frumos un peisaj de multe ori cenuşiu. Cu candoarea vârstei, exprimând interes şi emanând bucurie pură, la ceasul la care în mod obişnuit cel puţin jumătate dintre ei ar fi avut contorizată cel puţin o oră de somn, copiii vor avea ce povesti… părinţilor. Un adversar superior ca talie şi organizare în joc, echipa nordică a ratat de multe ori şansa de a tranşa partida, superficialitatea urmând să-i coste când veni-va vorba de ocuparea locului secund, într-o grupă în care Spania nu are cum rata primul loc. Poate că inedita galerie „organizată” vrând-nevrând de forul european a fost de bun augur, încurajările permanente şi apropierea sinceră de purtătorii tricourilor galbene fiind de natură să ofere suportul moral de care orice echipă – gazdă are mare nevoie.

O bilă neagră

Fiindcă, şi aici ajungem la bila neagră, acest lucru a fost posibil doar datorită talentului aşa zişilor ultraşi bucureşteni (şi nu doar) de a-şi satisface instinctele groteşti şi de a-şi etala incultura şi lipsa de bun-simţ pentru întreaga Europă sportivă TV. Nu e prima dată, şi asta nu mai sună a greşeală. Statisticienii vor consemna şi reţine recordul copiilor cu zâmbete obosite, alergaţi cu autocarele prin ţară la miezul nopţii, însă esteticienii sportului nu se vor entuziasma la ideea că, fără a încălca grav nişte reguli obligatorii chiar şi în ţările în care manelele domină topurile, acest record n-ar fi fost posibil. Suspendarea cu repetiţie a terenului propriu pentru nişte bezmetici organizaţi şi dezordonaţi mental ce nu-şi pot deşerta frustrările decât în tribunele sportului ne vor costa, în continuare, mai mult decât punctele pe care, oricum, n-avem întotdeauna valoare să le obţinem pe teren. Rămânem, în cazul de faţă, cu un trist record negativ. Care va fi, şi el, consemnat în statistici şi lipit cu etichetă.

Dan H. BRUDIU

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.