Primim la redacție
Bună ziua,
Vă trimit, spre publicare, un material important privind un abuz grav al ANAF și al unui practician în insolvență, care a generat un prejudiciu estimat la peste 3 miliarde de euro în cazul societății Exploatarea Minieră Harghita SA. Pentru mai multe detalii sau documente justificative, vă rugăm să îl contactați pe Mihoc Vasile la: mihdolom@yahoo.com
Prezentare litigiu
Dragi români, în acest caz s-a produs un abuz flagrant din partea ANAF și a practicianului în insolvență, care a generat un prejudiciu colosal în cuantum de 2,8 miliarde de euro, iar până la finalizarea litigiului valoarea despăgubirilor va depăși suma de 3 miliarde de euro. În anul 2015, în data de 30 ianuarie, societatea Exploatarea Minieră Harghita SA a intrat în insolvență prin procedură generală. La data de 15 aprilie 2015, practicianul în insolvență a întocmit un prim raport, în care a confirmat că societatea dispune de elemente care susțin un plan de reorganizare. Cu toate acestea, la doar cinci luni distanță, același practician a întocmit un al doilea raport, complet contradictoriu, în care a declarat, fără o justificare reală, că nu mai există elemente de natură pentru un plan de reorganizare viabil.
Abuzurile ANAF:
- În noiembrie 2014 ANAF a întocmit un control la societate în valoarea de 6.200.000 lei spunând că facturile sunt fictive și societatea a făcut evaziune fiscală. În anul 2022 Parchetul a spus că tranzacțiile de pe facturi nu sunt fictive și nu există prejudiciu, iar ANAF nu a contestat decizia Parchetului.
- Cu toate că deținea o majoritate covârșitoare de 79,51% din masa credală, ANAF nu a votat la prima adunare a creditorilor din 10 aprilie 2015, tocmai pentru a nu valida raportul favorabil reorganizării.
- În schimb în septembrie, a susținut propunerea de intrare în faliment, deși creanțele se ridicau la aproximativ 18,5 milioane lei, iar valoarea activelor contabilizate, fără a include licențele de exploatare, era de aproximativ 44,7 milioane lei și 3 milioane lei produse finite. (Raportul cu propunerea de intrare în faliment aprobat de ANAF era plin de contradicții)
Societatea deținea două drepturi dobândite prin două licențe de exploatare minieră, dintre care unul, cel de la Delnița, este unic în România. Pe acest zăcământ s-au realizat studii științifice riguroase privind efectele dolomitului amorf asupra bovinelor, puilor, cerealelor și culturilor legumicole. Au fost emise buletine de analiză și s-a înregistrat marca DEL-CA-MAG. S-a obținut inclusiv un brevet de invenție și un atestat ecologic care confirmă calitatea produsului ca fertilizant natural. Toate aceste documente și rezultate au fost ignorate complet de practician și de ANAF. Practicianul mi-a spus în mod direct că îi pare rău că a cerut falimentul, dar că a primit ordin să facă acest lucru, iar după toate cele menționate, eu zic că se confirmă.
Multă lume ar spune de ce după 10 ani am deschis acest proces? În anul 2017, o altă practiciană în insolvență a cedat cele două drepturi dobândite din cele două licențe, fără acordul creditorilor, prin două acorduri unilaterale de cedare-preluare. În august 2018, ANRM a aprobat transferul acestor drepturi dobândite pe baza acelor acorduri, de asemenea fără aprobarea creditorilor. În 2019 am deschis procesul pentru despăgubiri, iar în cadrul acestuia am solicitat o expertiză tehnică asupra valorii celor două zăcăminte de dolomit. Instanța a admis proba cu expertiza, iar în ianuarie 2023 expertiza a fost finalizată. Deși expertul desemnat nu a respectat în totalitate obiectivele stabilite de instanță, evaluarea fiind solicitată pentru produsul finit, acesta a procedat la actualizarea valorii de inventar a celor două drepturi dobândite, pentru perioada 1999–2018, stabilind o valoare totală de 254 milioane lei, iar experta parte a finalizat expertiza cu o valoare de 8,3 miliarde lei pe produs finit, așa cum a soclicitat instanța. Cu toate acestea, în cel de-al doilea său raport, practicianul în insolvență a concluzionat, fără fundament real, că nu există elemente care să justifice susținerea unui plan de reorganizare, ignorând complet valoarea acestor active esențiale.
În anul 2024, în fața Curții de Apel Târgu Mureș, am renunțat la cererea de despăgubiri și am solicitat doar restituirea celor două licențe. ANRM a refuzat, susținând că aceste drepturi au fost transferate legal, în temeiul legii. Totuși, Curtea de Apel a constatat că licențele nu au fost transferate în baza celor două acorduri de cedare-preluare întocmite exclusiv de practicianul în insolvență. În realitate, am putut solicita despăgubiri abia după ce instanța a dispus efectuarea unei expertize asupra celor două drepturi dobândite și a fost pronunțată o hotărâre definitivă. Mulți ar putea întreba de ce aceste zăcăminte ar avea o valoare atât de mare, iar răspunsul este dat de raportul de expertiză, brevetul de invenție, studiile, buletinul de analiză și atestatul prin care confirmă caracterul unic și potențialul economic esențial.
Prejudiciul a fost solicitat abia după aceaste expertize oficiale și după ce am avut o hotărâre definitivă privind valoarea drepturilor. Zăcământul de la Delnița are valoarea esențială în acest caz. Studiile efectuate au arătat că dolomit amorf de Delnița are o structură granulometrică fină, apropiată de argilă, fiind astfel mult mai solubilă și eficientă decât dolomit obișnuit de la Voșlăbeni, care are o granulație de 90-100 mai mare față de dolomitul amorf de Delnița. Acest produs natural are capacități fertilizante dovedite, cu efecte notabile în agricultură și zootehnie. Studiul pe bovine a arătat o creștere de 1,25 litri în producția zilnică de lapte, cu 0,35% mai multă grăsime și 0,32% mai multă lactoză, iar îngrășarea tineretului a fost cu 162 g/zi mai mare. La pui, greutatea a crescut cu 4,25%, consumul de furaje a scăzut cu 5,71%, iar costul hranei cu 6,2%. La legumicultură, producția de semințe pe varză a crescut cu 177% și producția la roșii cu aproape 35%. În culturile de cereale, sporul a fost între 20% și 30%. Aceste rezultate au fost confirmate de buletinul de analiză nr. 1162/11.03.2015, care a subliniat diferența majoră între dolomitul de Delnița și dolomitul normal de Voșlăbeni.
Pe piața din România, dolomitul obișnuit se vinde între 1.400 și 2.500 lei/tonă. Eu am estimat un preț de doar 1.000 lei/tonă pentru produsul de la Delnița, cu un profit net de 500 lei/tonă, după deducerea costurilor de producție și a taxelor. Cu un zăcământ de 18 milioane de tone, rezultă un profit net de 9 miliarde lei, la care se adaugă o dobândă legală calculată pentru 10 ani, în valoare de 5,04 miliarde lei. România are 10 milioane de hectare de terenuri arabile, 5 milioane de pășuni și 1 milion de hectare de plantații – adică 16 milioane hectare de teren agricol. Dacă s-ar aplica o tonă pe hectar, rezultatul este de 16 milioane tone anual, fără a include cererea la export.
Pentru dreptul dobândit din perimetrul Voșlăbeni am solicitat despăgubiri în valoare de 125.000.000 lei, întrucât dolomitil extras din acest zăcământ este destinată în principal pentru reglarea pH-ului solurilor acide. Deși cariera din Voșlăbeni este semnificativ mai extinsă decât cea din Delnița, utilizările sale sunt mai limitate comparativ cu dolomitul amorf de la Delnița.
Vom solicita în cadrul acestui litigiu până la primul termen de judecată, în subsidiar, raportul de expertiză realizat de expertul parte în valoare de 8,3 miliarde lei plus dobânda de 8,25%/an din 2018 până în prezent, valoarea va depăși 14 miliade de lei.
Pentru mai multe informații vă stau la dispoziție,
Vasile Mihoc
Email: mihdolom@yahoo.com
Despre acest caz, jurnaliștii de la Rise Project au relatat pe larg aici:
Lasă un răspuns