Nicolae Ciucă a plagiat la greu!

Cu mai multă vreme în urmă, jurnalista de investigație Emilia Șercan , specializată în anchete privind furtul intelectual, a dezvăluit într-un amplu documentar cum generalul cu patru stele Nicolae Ciucă și-a falsificat lucrarea de doctorat. Indicând și numărul de pagini pe care descoperise că acesta le-a copiat, fără să indice sursa, precum și autorii prejudiciați în acest fel.

Nu a putut merge până la capăt, întrucât o serie de lucrări nu erau în format electronic și softul pe care l-a utilizat nu era așadar aplicabil, iar una dintre principalele opere plagiate nu a fost găsită în format material de către jurnalistă. Am pus eu însă mâna pe carte și o vedeți în fotografia care însoțește acest editorial.

Lucrarea, o lucrare de referință în domeniul militar, a apărut în 2001, la Editura Militară din București, sub semnătura autorilor Iosif Armaș, Cornel Purcărea și Paul Dănuț Duță Se numește „Legitimitatea operațiilor militare altele decât războiul”.

Afirm fără ezitare că este o lucrare de o importanță deosebită, pentru că multe dintre tezele enunțate de autori au stat la baza deciziei lui Vladimir Putin – nu pretind că și acesta s-a inspirat tot de aici – de a defini războiul de agresiune împotriva Ucrainei drept o „operațiune militară specială”.

Operațiunile militare speciale, inclusiv cele cu caracter preventiv, nu cad sub incidența actelor de război propriu zise, iar Putin a ales acești termeni încercând ca astfel, insistând asupra caracterului preventiv al atacului său împotriva Ucrainei, să se sustragă, cel puțin din punct de vedere moral, exigențelor și răspunderilor prevăzute în dreptul internațional. Dar aceasta a fost doar o paranteză, necesară însă pentru a explica importanța deosebită a acestei lucrări științifice de referință publicate, repet, în 2001.

Emilia Șercan a descoperit și a putut documenta, fără să fi identificat însă această carte, care este principala sursă a furtului intelectual, că din totalul de 138 de pagini ale lucrării sale de doctorat din 2022, 42 sunt cu certitudine furate pur și simplu, fără nicio indicare a sursei.

Ne-a informat și care sunt autorii de unde actualul general cu patru stele, șef al Partidului Național Liberal, președinte al Senatului României și candidat prezidențial s-a inspirat. Interesant e că printre autorii enumerați, dar în cazul altei lucrări, de asemenea furate, se numără și cel de-al treilea autor al cărții la care eu mă refer aici, și anume Paul Dănuț Duță.

Nu mai insist, pentru că nu are niciun rost, asupra nenumăratelor informații de o precizie matematică, care ne-au fost furnizate în dezvăluirea Emiliei Șercan.

Îmi permit însă să adaug la vasta ei documentare, crima capitală comisă de generalul cu patru stele Nicolae Ciucă și în baza căreia, în 2022, a primit în mod necuvenit titlul de doctor și, cu biografia astfel întregită în mod fals, s-a prezentat opiniei publice drept un om de știință supercalificat în domeniul militar.

Și, evident, în tot intervalul de timp în care, vezi Doamne, și-a pregătit doctoratul, Nicolae Ciucă a beneficiat în acest scop de bani de la stat, iar ascensiunea sa politică a fost mult dinamizată, așa cum se dovedește însă, în mod artificial.

Am făcut de mai multe ori această afirmație și o repet. Plagiatul este o infracțiune. Furtul intelectual este o infracțiune cu atât mai gravă cu cât este săvârșită de persoane cu înalte responsabilități publice, care ar trebui să fie un exemplu pentru întreaga societate.

Iar în cazul său, un bun exemplu pentru întreaga oștire română și pentru întreg corpul ofițeresc. Iar acum ne aflăm în prezența unei probe de nerăsturnat, care demonstrează că furtul intelectual din lucrarea sa de doctorat a fost mult mai consistent decât furtul și așa extrem de grav descoperit și documentat de Emilia Șercan.

Este o rușine pentru armata română, este o rușine pe care trebuie să și-o asume în primul și în primul rând, alături de Nicolae Ciucă, și Klaus Iohannis, cel care l-a promovat, l-a nominalizat ca premier, l-a susținut pentru a ajunge în poziția de președinte al Partidului Național Liberal și pentru a candida la cea mai înaltă funcție în stat.

Această rușine, care este o infracțiune în toată puterea cuvântului, pentru a nu păta imaginea oștirii și pentru a nu compromite de tot imaginea Partidului Național Liberal trebuie să fie de urgență sancționată cu toată asprimea. Iar procurorii statului român, cei care au coloană vertebrală, au obligația de a declanșa imediat o anchetă penală.

Cum este posibil ca un asemenea personaj, vinovat de un act atât de grav de hoție, să conducă al doilea partid politic al țării, să se afle în fruntea Senatului României și să le ceară votul românilor pentru a ajunge în cea mai înaltă demnitate în stat?

Camarazii săi din PNL, cei care doresc ca acest partid istoric să nu se compromită și să nu sucombe, ar trebui să ia de urgență măsuri și, asumându-și cuvenitele riscuri politice, să-l scoată cu forcepsul din cursa prezidențială și să-l trimită acasă.

Sorin ROȘCA STĂNESCU