Nașterea și risipirea speranței la porțile UE

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

După ce am schimbat tătucul de la răsărit cu mămuca de la apus am crezut că bunăstarea se va instaura în republică și am continuat liniștiți să visăm cai verzi pe pereți.

Am așteptat ani de zile cu căciula în mână recunoașterea noastră ca parteneri cu drepturi depline în UE, dar în zadar.

Acum, după ce cancelarul Austriei ne-a trântit în nas ușa Schengen, supărarea s-a așternut peste neam și tot românul clocotește de indignare.

Politicienii își rup cămășile de pe ei în semn de solidaritate cu poporul și încurajează gloata să boicoteze firmele austriece. Interesant este faptul că  niciun politician nu își asumă responsabilitatea eșecului. Nu am văzut nicio demisie de onoare și nici nu vom vedea.

Desigur că atitudinea guvernului austriac e mizerabilă. Căile ascunse ale politicii trec prin labirinturi neștiute. Micul cancelar s-a culcat într-o seară pro și s-a trezit a doua zi contra.

Au și austriecii răzgândenii lor. Nu s-a răzgândit el, așa, de capul lui, ci la indicațiile prețioase primite tot de la cei care ne asigurau sus și tare că susțin cauza noastră.

În cazul în care liderii europeni acceptă decizia Austriei și Olandei, când Comisia Europeană a recunoscut că România și Bulgaria întrunesc condițiile tehnice necesare pentru a adera la Spațiul Schengen, atunci întreaga Uniune Europeană se află într-o mare criză de identitate.

S-ar putea ca acesta să fie cântecul de lebădă al unei construcții pe cale de prăbușire. Am ratat aderarea și o nouă șansă nu se mai întrevede degrabă.

Se vorbește de modificarea  statutului Schengen și asta implică un mecanism complicat și de lungă durată. În acest timp, libera circulația a mărfurilor de care este văduvită România aduce mari prejudicii economiei, iar boicotul împotriva firmelor și al produselor austriece s-ar putea să aibă efect de bumerang.

Nu ar fi prima dată când ne furăm singuri căciula. Supărarea românilor încet se va domoli, pentru că la noi circul durează trei zile, politicienii vor pune batista pe țambal și lucrurile vor intra pe vechiul făgaș.

Flacăra suveranismului se va stinge și ea, iar noi, rămași cu căciula în mână la porțile Europei, vom simți multă vreme vârful bocancului austriac înfipt adânc în dosul nostru.

Dar, ar mai fi un scenariu! Nu vreau să credeți că mă bântuie paranoia, dar parcă am mai văzut filmul ăsta. Cândva, tot în decembrie, poporul era supărat ca și azi și a ieșit în stradă dărâmând orânduirea, cu politicieni cu tot.

Știe cineva ce film mai vedem anul ăsta? Stați să întreb regia: Alo, Serviciile, aveți ceva cu noi în program luna asta?

Dan TIMARU

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.