Milioane de refugiați tropăie la porțile Europei

Statisticile arată că la granițele Turciei s-ar afla 3,7 milioane de refugiați sirieni sau din alte state care doresc să plece spre Europa. Potrivit unui acord încheiat între Uniunea Europeană și Turcia, Ankara a fost de acord să limiteze numărul refugiaților care ajung în statele membre ale UE, în schimbul unui ajutor de ordinul miliardelor de euro.

Guvernul turc susține că a primit până în prezent doar o mică parte din ajutorul financiar promis și că Turcia nu mai poate face față numărului mare de oameni care fug din calea războiului civil din Siria. Știrea că președintele  turc, Recep Tayyip Erdoğan, va lăsa drum liber la granițe pentru migranți și refugiați provoacă neliniște în Europa.

Decizia lui Erdogan vine după ce zeci de soldati turci au murit în urma unui bombardament în provincia siriană Idlib pe care au ocupat-o. Turcia speră să forțeze astfel UE si NATO să sprijine operațiunea militară pe care o desfășoară în Siria, acolo unde armata siriană este sprijinită de Rusia.

Televiziunea de stat din Turcia spune că refugiații ar urma să-şi schimbe traseul și vor trece și prin țara noastră în drumul lor către Occident. Noua rută ar ocoli Balcanii de Vest și ar trece prin Bulgaria, România, Ungaria, spre vestul Europei.

Câți dintre cei care vor tranzita prin țara noastră vor și rămâne aici este greu de presupus. Calculul probabilităților este inutil și mai ales deplasat. Aici nu vorbim de cifre, ci de oameni care aleargă în căutarea destinului. Dezrădăcinarea lor este o dramă  pe care nu o poți înțelege decât dacă ai trăit o asemenea experiență.

Întorcându-mă cu câteva decenii în urmă, mă văd alergând într-o astfel de turmă spre paradisul occidental. Hăituiți de autoritățile de frontieră și priviți cu suspiciune de către localnici începeam o nouă viață. Intram nepoftiți pe ușa din dos a unei alte lumi, cu altă civilizație și mai ales cu legi dure aplicate în numele democrației reale de la care nu se făcea rabat.

Acolo am învățat că libertatea e destul de strâmtă și că ea se termină în imediata apropiere a libertății celuilalt. Opulența occidentului vis-à-vis de rucsacul meu în care îngrămădisem toată avuția mea a fost prima trezire la realitate. Eu știu ce îi așteaptă pe acești oameni. Vor scăpa de ororile războiului din țara lor, dar vor deveni sclavii mileniului III.

Desigur că este vorba de o sclavie modernă, ascunsă abil sub mantia largă a democrației. Chiar dacă o anumită bunăstare îi va atinge, gândul lor va fi mereu departe, la țara de unde au plecat. Vor trudi pentru copiii lor, devenind generație de sacrificiu.

Europa îmbătrânită nu mai are forță de muncă, așa că trebuie să o importe, numai că asta provoacă alte dezechilibre în societate. Cineva se joacă cu destinele oamenilor. Se creează conflicte pentru a provoca exodul popoarelor dintr-o parte în alta. Tranzitarea se negociază în funcție de interesele economice și politice ale statelor pe unde vor trece sau unde vor rămâne.

Europa se află sub asediu, iar eu cred că liderii ei au scăpat lucrurile de sub control. Am putea defini ceea ce se întâmplă ca fiind fluxul și refluxul istoriei. Din cuceritori, europenii sunt în pragul de a fi cuceriți. Civilizația noastră apune încet și o alta îi va lua locul.

Popoarele își pierd identitatea și, din păcate, și credința. Parafrazându-l pe André Malraux, ne putem întreba dacă secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc!

Dan TIMARU