Mă bucur că sunt prost

Sub această expresie extrem de sugestivă, circulă pe internet o listă a companiilor din România care se sustrag de la plata dărilor către stat sub pretextul că nu înregistrează profit. Pe Corectnews public și eu lista acestor companii. Și nu o fac întâmplător.

Nu numai că românii demonstrează că au umor, indiferent de vremurile pe care le traversăm, dar ei au sesizat și un element foarte important legat de campania de defăimare organizată de al doilea stat subteran pentru justificarea loviturii de stat împotriva lui Călin Georgescu.

Călin Georgescu, transformat de al doilea stat subteran, care a organizat lovitura de stat aflată în plină desfășurare, în inamicul public numărul unu este, între altele, acuzat că vezi doamne încearcă să blocheze traseul euroatlantic al României, lovind în companiile cu capital străin.

Aceasta pentru că candidatul care a obținut cele mai multe voturi ale românilor, în primul tur de scrutin, în urmă cu câteva zile anulat, a anunțat că intenționează ca în cazul unei juste despăgubiri să preia în activele statului o serie întreagă de societăți care le-au aparținut românilor și care au fost privatizate în mod fraudulos.

În același timp, în programul său politic, precizează că își va utiliza prerogativele prezidențiale și că în colaborare cu viitorul Prim-ministru va obliga companiile cu capital străin să-și raporteze corect veniturile și să-și plătească dările la trezoreria statului. Sună cunoscut, nu?

Am mai auzit asemenea afirmații și de la Liviu Dragnea, cu puțin timp înainte ca acesta să fie mazilit. Ce se întâmplă de fapt? Care este situația reală?

Sub aspect economico-financiar, România lui Nicu și Marcel și anterior a lui Cîțu și Ludovic Orban, a intrat pe un tobogan periculos. Statul, pentru a supraviețui, în condițiile în care nu mai intră suficiente venituri la buget, este silit să se rostogolească împrumuturi din ce în ce mai mari, contactate de la bănci, și ele cu capital străin, cu cele mai semnificative dobânzi din Europa.

Din această degringoladă, nu mai există o altă scăpare decât fie o împovărare fără precedent a cetățenilor și a mediului de afaceri autohton, fie instituirea unui sistem corect și performant de încasare a taxelor de la marii contribuabili. Călin Georgescu în strategia sa a ales a doua cale.

Ceea ce i-a urcat în cap tot ceea ce înseamnă economie bazată pe capitalul străin, inclusiv sistemul bancar, instituții care nu doresc, sub nicio formă, să-și diminueze profiturile. Acestea, susținute fiind și de ambasadele statelor lor, care funcționează în România, au devenit imediat după primul tur de alegeri, instrumente predilecte de susținere a celui de al doilea stat subteran care s-a format sub regim de urgență sub coordonarea lui Klaus Iohannis.

De aici, nu a mai fost decât un pas pentru ca toate lichelele din presă, falși jurnaliști, cozile de topor și companiile media susținute direct și indirect de fondurile financiare ale acestor societăți cu capital străin să se activeze și să încerce din răsputeri să dea peste cap opțiunea cetățenilor.

Iar bătălia se dă în principal tocmai pe acest teren al afacerilor. Călin Georgescu este acuzat că încearcă să instaureze o dictatură prin care să alunge capitalul străin din România și că în felul acesta va scurtcircuita parcursul euroatlantic al țării noastre și îl va devia către Moscova.

Ar fi într-adevăr extrem de grav dacă așa ar sta lucrurile. Și sperietoarea intens preluată de propagandă a funcționat. Cu atât mai mult cu cât ea este întreținută zi de zi și de reprezentanții partidelor politice, respinși de curând la vot de către români, tocmai fiindcă prejudiciind capitalul intern au pactizat cu capitalul extern.

Ce demonstrează postările de pe rețelele sociale sub genericul „Sunt mândru că sunt prost”?

Cine citește, înțelege cu ușurință, este o listă impresionant de mare și probabil incompletă a unor companii cu capital străin care, organizând o serie întreagă de trucuri financiare, raportează zero profit și chiar pierderi, astfel încât nu plătesc niciun ban la trezoreria statului.

O paranteză. Asemenea dezvăluiri au mai apărut, dar cei care acționează împotriva propriului popor au susținut cu obstinație că ele constituie de fapt niște simple nerozii. Argumentul ar fi că nicio companie cu capital străin nu are interesul de a ne înșela pentru a plăti impozite mai mari în statele de origine în locul impozitelor mai mici din România.

Argumentul este fals. Aceste companii nu plătesc impozit nici în România și nici în altă parte. Ele pur și simplu beneficiază de labilitatea și complicitatea statului român pentru a-i înșela și vulnerabiliza pe cetățeni, transformându-i astfel în mână de lucru ieftină dar și într-o masă consistentă de manevră politică.

La întrebarea cum anume procedează aceste companii, care ani la rând înregistrează profit zero sau pierderi, un prim răspuns de bun simț este că dacă așa ar sta lucrurile cu adevărat, ele s-ar retrage pur și simplu din România. Nimeni nu este atât de tâmpit încât să investească ani la rând în pierderi.

Răspunsul corect este ceva mai sofisticat. Companiile recurg la inginerii financiare, cumpărând, ca să dau un singur exemplu, din statele de origine, unde beneficiază de complicități, utilaje la suprapreț, în felul acesta golindu-și în mod artificial câștigurile.

O bună parte dintre diferența dintre prețul real și prețul raportat se duce bine mersi în paradisuri fiscale, de unde banii încep să se împartă între autori și complici. Mă opresc aici. Nu mai insist.

Există întregi biblioteci care explică acest mecanism. Un mecanism căruia Călin Georgescu s-a angajat să-i pună capăt. „Sunt mândru că sunt prost!” Atât de prost!

Sorin ROȘCA STĂNESCU