„Patriahul” rebusului românesc, Eliade Gâldău, un om cu rezultate remacabile în ceea ce priveşte cuvintele „cruciş-puse”, un adevăat militant al mişcării rebusiste din România, trăitor în municipiul Târgovişte, de facto, capitala rebusului românesc la această oră, a avut o idee excelentă şi anume aceea ca ziua de 3 august să fie recunoscută oficial ca Ziua Rebusului Românesc. Iată câteva din argumentele care au stau la baza acestei iniţiative:
♦ 3 August 1929, București: tânărul vâlcean Nicolae Gh. Popescu, student la Litere, folosește prima dată supra-numele (cognomenul) de Rebus, ca redactor al rubricii de jocuri a revistei Realitatea ilustrată nr. 32, pag. 20. Toată viața, cel care avea să producă adevărata revoluție din anii ’30 (inclusiv apariția revistei Rebus, la 1 iunie 1931) avea să fie numit Dl. Rebus, Nicolae Gh. Popescu-Rebus (1909-2002), este considerat „părintele rebusismului românesc”;
♦ după absolvirea facultăţii, devine profesor, ceea ce îi permite să introducă rebusul în şcoală;
♦ numărul celor pasionaţi de cuvinte încrucişate este uriaş (numai în România se tipăresc lunar peste 50 de titluri axate pe această nişă, iar tirajul total al acestora depăşeşte 500.000 de exemplare). Datele pe care le-am folosit nu sunt de ultimă oră;
♦ rebusul a împlinit 100 de ani;
♦ dezlegarea careurilor are un rol educativ şi contribuie la buna funcţionare a creierului, lucru demonstrat ştiinţific.
Ceea ce trebuie reţinut însă este faptul că, deşi iniţiativa este de dată recentă, la 3 august a fost sărbătorită virtual, fapt oglindit generos în mass-media.
Din rândul celor 127 de membri fondatori ai grupului de iniţiativă fac parte şi „nebunii” alcătuitori ai Cercului Rebusist „Evrika” Lugoj, adică: Mircea Anghel, Nicoale Ioan Boariu, Vasile Cernicica, Aurel Doboşan, Ioan Manzur, Iosif Tătar şi Mihai Ternauciuc.
Desigur că a fost făcut un prim pas. Dar, cum se-ntâmplă la noi, la români, imediat apar şi cârcotaşii. De ce o zi a rebusului românesc, de ce nu s-a făcut un referendum pentru aceasta (!?), de ce de ce? La care trebuie adăugată şi eficienţa „organelor” (in)competente, cu argumentele lor zdrobitoare, precum că prin această zi se urmăreşte o reclamă mascată a revistei Rebus Flacăra, care nu mai este o revistă-etalon pentru rebusul românesc (!?) şi alte „argumente” birocratice forte.
„Acum un an, 127 de pasionați au spus DA inițiativei de a se dedica o zi din an fenomenului rebusist românesc. Ei au devenit, astfel, membri fondatori ai evenimentului, care amintește de prima apariție în spațiul gazetăresc a cognomenului REBUS (Nicolae Gh. Popescu, în „Realitatea ilustrată” Nr. 32/ 3 august 1929, pag. 20). Se împlinesc, așadar, 90 de ani de la prima utilizare a cuvântului rebus ca prefigurativ pentru miracolul rebusist românesc de mai târziu. Cu această a doua ediție, ne îndreptăm spre statutul de tradiție a acestei sărbători, a cărei oportunitate a fost salutată de majoritatea rebusiștilor români, dar și de mulți simpatizanți. Anul acesta, evenimentul a fost prezent masiv doar în spațiul virtual, în grupurile rebusiste, dar a fost reflectat și în publicațiile de specialitate care s-au raliat propunerii. Din toate discuțiile, a reieșit necesitatea înființării unei asociații de specialitate, care să asigure calea rațională a perpetuării acestui adevărat fenomen social, național. Începând de anul viitor, la 3 august sau în preajma acestei zile, se vor organiza întâlniri cu caracter festiv ale membrilor fondatori, cu invitați din mass-media și din alte medii interesate”,
ne-a declarat în exclusivitate Eliade Gâldău, iniţiatorul acestui eveniment.
Ambiţios, tenace, luptător înrăit, având alături o armată de oşteni asemeni conducătorului lor, suntem mai mult decât siguri că iniţiativa se va tansforma într-o mare realizare.
Lasă un răspuns