Mi-am exprimat din capul locului neîncrederea într-un proiect despre care oameni politici și analiști din presă începuseră să vorbească. Mă refer la intenția a președintelui Klaus Iohannis de a candida ca senator la alegerile parlamentare.
„Cum așa?”, m-am întrebat. După ce a eșuat în toate demersurile sale de a accesa o funcție externă la NATO sau la UE, să se mulțumească în modestia lui proverbială Klaus Iohannis cu o poziție amărâtă de senator în Parlamentul României? Și, în plus, legea îi permite?
Ținând cont de circumstanțele sintetizate mai sus, răspunsul meu la această ultimă provocare a fost categoric negativ. Nu puteam să nu țin cont de faptul că, în conformitate cu legile în vigoare, un președinte al României aflat în activitate nu poate deține simultan și calitatea de senator.
Îmi era clar că domnul Klaus Iohannis nu va renunța la avantajele conferite de statutul său și nu va părăsi Palatul Cotroceni înainte de termen, numai și numai pentru a ajunge senator pe lista PNL. Conform Constituției și celorlalte legi în vigoare, președintele României este deasupra partidelor politice și independent de acestea.
Și ce să facă domnia sa dacă ajunge senator? Să-și mai adauge o indemnizație beneficiilor pe care le obține în urma achiziționării celor câteva vile de la Sibiu și pensiei pe care o are, fie ea și recalculată, în urma anilor în care a fost dascăl și inspector la Sibiu, ori pensiei care îi revine în calitate de fost primar?
Nu-i ajung nici consistentele sume de bani alocate de statul român pentru cei zece ani în care a trândăvit la Palatul Cotroceni, s-a lăfăit în avioane și reședințe de lux pe întreg mapamondul și a desenat cristiane în zăpadă pe pârtiile de schi? Să nu-i ajungă lui Klaus Iohannis toate aceste surse de venit și să-și mai dorească și o indemnizație de senator?
Au mai sosit informații cum că obiectivul acestuia e să deschidă lista de senatori PNL și să devină președinte al Senatului, dobândind astfel statutul de cel de-al doilea om în stat. Numai că Iohannis nu se dă plecat, așa cum afirmă ferm, printr-o demisie de onoare de la Palatul Cotroceni.
Și ca atare nu poate să se reînscrie cu arme și bagaje în rândurile PNL. Ceea ce înseamnă că nici nu are cum să deschidă lista de senatori a acestui partid. Nu iese însă fum de unde nu s-a făcut foc.
Și aflăm, chiar din direcția unor fruntași PNL, ne-o spune însuși generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, că în prezent președintele Klaus Iohannis mai beneficiază de încrederea a circa 20% dintre cetățenii României.
Ceea ce înseamnă, comentează aceștia, că dacă se întoarce cu arme și bagaje la PNL, prin transferul de încredere acest partid ar beneficia de câteva procente bune atât la parlamentare, cât și la prezidențiale.
Cu alte cuvinte, dacă reușește prestidigitația, Ciucă ar avea de câștigat în bătălia sa, nu de la Nassiriya , ci de la prezidențialele din România, iar PNL ar fi și el în câștig. Dar cum poate fi executată respectiva acrobație?
Răspunsul, cu subiect și predicat, trebuie căutat la PSD. Pentru a nu fi încălcate legile statului român – un stat de drept, nu este așa? – este obligatorie promovarea unui nou act normativ, prin care președintele aflat în funcție are posibilitatea de a candida fie ca independent, fie pe listele unui partid politic.
Dar pentru a promova o asemenea lege cu dedicație, pentru o singură persoană, fapt între altele interzis de Constituție, este necesar un vot al majorității parlamentare. Această majoritate ipotetică depinde de PSD.
Are PSD interesul să-i bage voturi în traistă PNL-ului la parlamentare și să-i adauge câteva procente de favorabilitate generalului cu patru stele Nicolae Ciucă, aflat în competiție cu Ciolacu la prezidențiale? Aparent, nu. Aparent, un asemenea scenariu defavorabil pentru PSD și Ciolacu ar trebui respins.
Dar dacă există totuși o înțelegere făcută în spatele ușilor închise? Dacă există totuși un pact secret, de data asta între Klaus Iohannis și Ciolacu?
Dacă există un scenariu al viitoarei majorități, al viitoarei struțo-cămile PSD-PNL, prin care generalului cu patru stele Nicolae Ciucă să-i fie garantată intrarea în turul doi, tocmai prin voturile aduse de Iohannis, lui Marcel Ciolacu să-i fie garantată victoria la prezidențiale, în condițiile în care Ciucă e transformat în iepuraș în turul doi, iar președintele Klaus Iohannis să fie astfel recompensat, obținând în calitate de președinte al Senatului cea de-a doua poziție în stat, la pachet cu o indemnizație consistentă?
În România în care trăim astăzi și acest scenariu, deși improbabil, este posibil. Și chiar plauzibil.
Lasă un răspuns