Isteria toxiinfecților alimentare [Un editorial de Dan Timaru]

Acum câteva zile, la Lugoj, a fost declanșată isteria toxiinfecților alimentare. Câteva persoane s-au prezentat la spitalul municipal declarând că se simt rău și că această stare s-a instalat după ce au consumat pizza cu sos sau ciorbă de burtă cu samântână, la un anumit local din oraș.

Imediat știrea a fost preluată de anumite publicații online, care au făcut din țânțar armăsar. Se vorbea de un număr mare de oameni care sunau disperați la 112 și că echipajele de la ambulanță ar fi fost copleșite de mulțimea de solicitări.

Dacă te luai după știri, ziceai că ne ia dracu’ pe toți și că sfârșitul lugojeanului este iminent. În realitate, era vorba doar de patru persoane internate. A doua zi, echipe ale DSP și OPC au dat năvală la restaurantul cu pricina pentru a afla de la ce s-au intoxicat cei patru.

Eu nu zic că e o fericire să cazi răpus de o  toxiinfecție alimentară, dar este știut că în anotimpul cald consumarea unor preparate presupune un anumit risc. Nu te expui și mai ales nu-ți expui copiii.

Când te doare la maț, începi să cauți vinovați, dar tu nu spui că în ziua respectivă nu ți-ai spălat mâinile când te-ai așezat la masă și nici că până atunci ai mai lins o înghețată și ai halit merdenele la colțul străzii. Vinovată e ciorba de burtă cu smântână și ardeiul iute care ți-au făcut fierea să explodeze.

E adevărat că la Biblie scrie că nu e păcat ce bagi în gură, ci ceea ce scoți din ea, dar nu trebuie să te îndopi, frățicule, până dai afară pe toate găurile. În al doilea rând, nu pricep de ce organele de control aplică amenzi localurilor suspectate de faptul că un client face caca subțire înainte de a se dovedi existența virusurilor, a bacteriilor, al paraziților sau prezența altor toxine care pot contamina hrana.

E doar o întrebare retorică, la care nu aștept răspuns. În al treilea rând, constat că la Lugoj au apărut o serie de localuri care oferă cetățeanului înfometat mâncare, deci concurența este acerbă, iar lupta pentru existență, pe măsură.

În acest caz, poate oricine și oricând să se prezinte la Urgențe și să declare că a mâncat o ciorbă sau mai știu eu ce și unde. Pacientului nu i se fac analize, așa că numai declarația verbală nu poate incrimina localul.

După pandemie, văd că se poartă toxinfecțiile alimentare, noua armă cu care putem distruge munca de o viață a unor oameni care ne hrănesc. Curând o să mâncăm lăcuste și viermișori și să vedem atunci cui o să mai reclamăm faptul că după o astfel de masă copioasă ne-am trezit cu chiloții ruginiți.

Vuvuzelelor mediatice puse în slujba intereselor de grup sau personale le sugerez să se informeze, nu să dezinformeze. Cam asta am vrut a spune, cu toate că știu că am mai ratat o mare ocazie de a-mi ține gura. Aștept înjurăturile de rigoare, pentru că deviza mea este: înjurați-mă, deci exist!

Acum, dragi cititori, trebuie să vă las pentru că mi se răcește ciorba de burtă și  pizza pe care tocmai le-am comandat de la Domacris.