Într-o dimineață, într-un bar, un bătrânel s-a uitat la mine și m-a întrebat: „Tu știi ce înseamnă prietenia?”. Voiam să îi răspund, dar m-a întrerupt:
„Vezi domnul acela care stă la masă? El este prietenul meu cel mai bun, ne-am născut în ’39 și am crescut împreună. Am cumpărat amândoi o bucată de pământ și în fiecare zi veneam la acest bar, beam o țuică și citeam ziarul… de fapt el îmi citea ziarul pentru că eu nu știu să citesc. Eram mereu împreună.
În ’78 ne-am certat, ne-am bătut. De atunci nu am mai vorbit, nici măcar nu ne-am mai salutat. Dar, în ciuda faptelor întâmplate, venim zilnic aici, la aceeași oră. Ne vedem în fiecare zi, nu ne salutăm și ne așezăm la mese diferite. Amândoi luăm câte o țuică, iar el citește ziarul cu voce tare. Lumea crede că e nebun, dar el o face pentru mine… din 1978!”
Lasă un răspuns