În timp ce se plimbau, un tânăr student și profesorul său au zărit pe marginea drumului o pereche veche de pantofi, care aparțineau unui țăranul care lucra câmpul din apropiere.
Studentul zice:
„Haideți să-i ascundem încăl-țămintea, apoi să ne ascundem și să vedem ce face”.
Profesorul îi răspunse:
„Tinere, niciodată să nu glumești pe seama durerii altuia. Dar, cum ești bogat, poți pune câte o monedă de aur în fiecare pantof, apoi ne vom ascunde în tufiș și vom privi reacția lui”.
Studentul așa a și făcut. Când țăranul și-a terminat lucrul, în timp ce se încălța a simțit ceva în pantof. A crezut că e o piatră, dar când a văzut că e o monedă de aur, a privit în jur, dar nu văzu pe nimeni. A pus moneda în buzunar și s-a încălțat și cu al doilea pantof, dar, spre uimirea lui, a găsit și acolo o monedă de aur. Imediat s-a pus în genunchi și a început să se roage și să mulțumească.
În rugăciune a pomenit-o pe soția sa grav bolnavă, pe copiii săi care nu aveau ce mânca, și acum, datorită unei mâini invizibile, care i-a dăruit monedele, ei în sfârșit vor fi salvați.
Studentul privea șocat, cu ochii plini de lacrimi.
Profesorul îl întrebă:
„Dacă ai fi glumit, ai fi fost mai fericit decât te simți acum?”.
Tânărul a răspuns:
„Domnule profesor, mi-ați dat o lecție pe care nu o voi uita niciodată. Acuma am înțeles cuvintele pe care nu le înțelegeam mai înainte: cel ce dăruiește este mai fericit decât cel ce primește”. Prin urmare, dacă vrei să faci un bine, grăbește-te, că nu vei regreta!
Distribuie:
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Lasă un răspuns