În preajma gloriei, ghinionul [short sport] Cinci ani pe Everest [short sport] Noblesse oblige

În preajma gloriei, ghinionul

În 2009 a jucat finala Ligii Campionilor la handbal feminin, pierdută cu danezele de la Viborg. Pentru ea, bucureşteanca născută în 26 august 1988, cea dintâi medalie internaţională la senioare a venit cu echipa națională, bronz la Campionatul European de handbal din 2010. Cu un an mai târziu, în 2011, evoluând pentru Oltchim, formaţia ce pătrunde în două rânduri în careul de aşi continental (2012,2013) handbalista româncă este numită cea mai bună jucătoare din lume. La doar 22 de ani, cu o concurenţă formidabilă, dar şi cu un decont dur: probleme mari la umărul drept, întreruperea activităţii, o inevitabilă operaţie, urmată de o perioadă de recuperare de mai bine de un an şi jumătate. Enorm de mult. Revine, dar trei luni mai târziu, suferă, într-un banal antrenament, o ruptură de ligament la genunchiul stâng. Verdict: șase luni de pauză!

Cinci ani pe Everest

După desfiinţarea formaţiei Oltchim Rm.Vâlcea, în 2013, se transferă şi câștigă, în 2015, Liga Campionilor cu Budućnost Podgorica, în Muntenegru (după ce eşuase în finala din 2014), devenind cea mai productivă handbalistă a Ligii Campionilor (cu 102 goluri) şi cel mai bun inter stânga al competiției. Tot în acelaşi an obţine medalia de bronz cu echipa națională a României la Campionatul Mondial din Danemarca, unde e din nou cea mai bună jucătoare și marcatoare a competiției, cu 63 de goluri. În consecinţă, în 2015 e numită, pentru a doua oară, cea mai bună jucătoare de pe mapamond. Distincţie ce îi este atribuită, pentru a treia oară, şi în 2016, an în care îşi continuă evoluţia excelentă şi prinde cu campioana Muntenegrului încă de două ori Final Four, cu ambele semifinale pierdute în faţa unguroaicelor de la Gyor. E anul în care campioana Europei devine C.S.M. Bucureşti, formaţie la care Neagu se transferă începând cu sezonul 2017-2018. Şi cu care se califică în Final Four, fiind eliminată de… Gyor, dar luând bronzul Ligii Campionilor. Premieră însă pentru româncă, Cristina Neagu este pentru a patra oară, în 2018, declarată cea mai valoroasă handbalistă din lume!

Noblesse oblige

Decembrie 2018, în meciul România-Ungaria la Campionatul European de handbal din Franța, drama continuă : cu doar opt minute de joc rămase până la fluierul de final, Cristina Neagu e scoasă pe targă de pe teren, diagnosticul fiind teribil: ruptură de ligamente încrucișate la genunchiul drept. Operație în Belgia, recuperare în România şi, din nou, un sezon ratat. O a treia problemă medicală majoră în cariera sa, înaintea unor obiective mari pentru handbalul românesc: imperativul ca în acest sezon echipa Capitalei – care a sacrificat celelalte sporturi de echipă pentru obiectivul handbalului – să joace finala Champions League, iar naţionala României să aibă o comportare la nivel înalt la Mondialele din Japonia din decembrie, pentru o dorită calificare la J.O. din 2020. De fiecare dată a revenit mai puternică. Iar nobleţea sa oblige. Acum, la 31 de ani, deşi e mai greu, minunea din Carpaţi lansată lumii handbalului cu zece ani în urmă are ca obiectiv să ne mai demonstreze încă o dată ce forţă uriaşă poate declanşa, împotriva vântului, chiar dacă este purtător de cercei, cel mai tare român din lume. Să fie!