În curând, un nou manager al vechiului Conservator de Muzică din Lugoj / Suport de curs în sprijinul candidaților la concursul organizat de Primărie (4)

Constantin-T. STAN

Cel de-al doilea examen al „dirigenţilor” de coruri săteşti, după efectuarea unui stagiu de pregătire de trei luni, a avut loc în 7 februarie 1932 la sediul Conservatorului Comunal de Muzică. Acest eveniment local, cu rezonanţă în mediile muzicale bănăţene, a avut caracter public, fiind invitaţi să asiste intelectuali lugojeni şi din localităţile limitrofe. Comisia a fost alcătuită din personalităţi muzicale reprezentative: Sabin V. Drăgoi (directorul Conservatorului Municipal din Timişoara), Iosif Velceanu (preşedintele Asociaţiei Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat), I. Ştefan Paulian (dirijorul Corului „Doina” din Turnu-Severin), Ioachim Perian (profesor la Şcoala Normală de Învăţători din Timişoara, dirijor secund al Coralei bărbăteşti „Banatul”) și I. S. Caba (profesor la Liceul „Coriolan Brediceanu”). Examenul a constat, potrivit regulamentului, într-o probă teoretică (teoria muzicii) şi două teste practice: interpretarea unei lucrări la unul dintre instrumentele studiate (pian, vioară sau flaut) şi dirijarea unei piese, cu colaborarea Reuniunii Române de Cântări şi Muzică. Tuturor celor 12 cursanţi, între care şi doi dirijori din comunele Marcovăţ şi Uzdin (Iugoslavia), le-au fost conferite, din partea Asociaţiei Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat, diplome de dirijor.

Printr-un anunţ publicat în ziarul local „Răsunetul” (XI, 43, 1932, 3: Aviz), direcţiunea Conservatorului Comunal de Muzică comunica intenţia de a deschide, la 15 noiembrie 1932, cel de-al treilea curs destinat dirijorilor de cor şi fanfară, cu o durată de 3 luni. Candidaţilor, care trebuiau să achite o taxă de 400 de lei (redusă din cauza crizei economice), li se impuneau mai multe condiţii: să fie membri devotaţi ai unei reuniuni bănăţene (pentru aceasta trebuind să prezinte o recomandare semnată de un fruntaş al comunei), să facă dovada unor aptitudini muzicale elementare (auz şi „simţ” muzical, dar şi cunoaşterea unui instrument muzical – flaut sau vioară) şi a absolvirii şcolii primare. Pentru a veni în sprijinul cursanţilor, direcţiunea îşi manifesta disponibilitatea de a înfiinţa o cantină. Examenul s-a desfăşurat în 25 februarie 1933, în faţa unei comisii alcătuite din dr. Aurel E. Peteanu, prof. Ioan S. Caba, lt.-col. D. Petrescu Tocineanu, înv. Gheorghe Onae, dr. Alexandru C. Vasilie (reprezentant al Primăriei) şi profesorii Conservatorului. Absolvenţilor li s-au înmânat diplome din partea Asociaţiei Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat.

Începând cu data de 5 martie 1933 a fost organizat, sub auspiciile Conservatorului Comunal de Muzică, în sala festivă a instituţiei, un ciclu de audiţii muzicale şi conferinţe. Programul primei audiţii a cuprins un recital de vioară (prof. Constantinescu, de la Gimnaziul de Fete) şi canto (eleva Ana Wunder, acompaniată la pian de colega sa Judith Schönberg), cu colaborarea Clarei Peia-Vojkicza şi a Hortenziei Galiciu (absolventă a Academiei de Muzică din Cluj). A doua audiţie (12 martie), având-o ca protagonistă pe Clara Peia-Vojkicza (care a conferenţiat despre Grieg), a prilejuit afirmarea altor elevi merituoşi: L. Gal şi M. Fischer (pian), A. Petcovici (vioară) şi Octavian Rabal. Examenul de sfârşit de an şcolar (26-27 iunie 1933), care a prilejuit reluarea unor date statistice (63 de elevi înscrişi în anul şcolar 1932-1933), a scos în evidenţă evoluţia artistică a elevilor clasei de pian a profesoarei Clara Peia-Vojkicza (Ernő Földvári, Magda Fischer ş.a.), ai clasei de canto a profesorului Gh. Dippon (Ana Wunder, Octavian Rabal, Caius Brediceanu, Nicolae Boldurean ş.a. – majoritatea membri ai unor reuniuni lugojene) şi cei ai clasei de vioară a lui Filaret Barbu, directorul instituţiei (Ecaterina Petcovici, Lulu Mătăsariu ş.a.).

Odată cu debutul anului şcolar 1933-1934 va fi adoptată o nouă denumire, Şcoala de Educaţie Muzicală „Ion Vidu” a Oraşului Lugoj, certificată prin decizia Ministerului Instrucţiunii cu nr. 14.557/1933. A fost statuată structura instituţiei, prin constituirea a trei secţii: I. Muzică, II. Coregrafie şi III. Artă dramatică. Secţia I (Muzică) cuprindea clasele de pian, vioară, canto, instrumente de suflat, teorie-solfegii, cursuri de dirijat coral şi pentru fanfară, istoria muzicii (româneşti şi universale), folclor, compoziţie muzicală şi armonie. Secţia a II-a (Coregrafie) reunea clasele de dans ritmic (pentru copii şi începători), scene şi piese muzicale, balet, iar secţia a III-a (Artă dramatică) era constituită din clasa de dicţie şi noţiuni elementare de artă dramatică, elemente care erau predate în paralel cu lecţii speciale pentru perfecţionarea auzului şi a ritmului muzical.

Erau prevăzute şi cursuri serale, adresate coriştilor (începând cu data de 1 noiembrie 1933), cu scopul perfecţionării solfegistice şi a însuşirii unor noţiuni elementare de artă dramatică, precum şi cursuri dirijorale (desfăşurate pe o perioadă de trei luni, începând cu 1 noiembrie), absolvenţilor urmând să li se acorde, în final, certificate şcolare de absolvire şi diplome din partea Asociaţiei Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat. La clasa de coregrafie a fost numită prof. Charlotte Litsek, absolventă a unor cursuri superioare de dans artistic şi gimnastică ritmică la Dresda (la clasa profesoarelor Mary Wigmann şi Gret Palucea) şi Berlin (la clasa profesorului Trumpy). Dezideratul şcolii era „cultivarea auzului, trezirea şi stimularea forţelor de creaţiune, interpretare şi înţelegere a operelor de artă muzicală, coregrafie şi artă dramatică; […] dobândirea unei activităţi tehnice mijlocii, pregătind pe elevi spre a deveni elemente de propulsiune muzicală în viaţa satelor şi îndrumând pe cei cu aptitudini deosebite spre şcoli de învăţământ muzical-artistic mai înalt” („Răsunetul”, XII, 39, 1933, 4: Aviz şcolar, şi XII, 42, 1933, 3: Muzica, coregrafia şi declamaţia la Şcoala de Muzică lugojeană).