Constantin-T. STAN
Un adevărat bairam se petrece în ultimul timp pe rețelele de socializare. Gospodine care au lipsit (evident, nemotivat) de la orele de gramatică, atunci când se învăța cum se aplică liniuța de unire (cratima), iau o pauză între umplerea a două borcane cu murături, gem sau compot și-și dau ritos cu părerea.
Toate sunt de bună-credință, patrioate, dau totul pentru țară, dar nu prea tolerează alogenii (care ne-ar fi copleșit – or fi citit ele Doina lui Eminescu?), dau cu flit vânzătorilor de țară, vor pensii cât mai mari, protestează, vociferează și se dau în stambă ca mahalagioaicele.
Unele se îmbracă în ie și fustă împestrițată cu motive geometrice sau florale, inspirate din tradiția vestimentară neaoșă, își îmbrobodesc podoaba capilară cu baticuri țărănești și, ca să pară cât mai autentice, în loc de poșetă își agață de umăr o traistă.
Pentru a nu face caz de gramatică, trecem cu vederea confuzia pe care o practică, cu nonșalanță, între cratimă și linia de dialog.
Gospodinele, care preiau cu râvnă rețete de pe Facebook, aproape că nu mai consultă nici medicul de familie, care riscă să ajungă șomer.
Butonând și navigând, duduile găsesc de toate, ca într-un supermarket cu varii și atractive rafturi: rețete miraculoase cu alifii care te vindecă rapid și definitiv de felurite morburi, mai grele sau mai ușoare, hapuri care te întineresc, soluții care ajută la creșterea unei podoabe capilare bogate și aerate.
Aici butonează și unii bărbați pleșuvi sau cu probleme de potență, care, fiind trecuți de 50 de primăveri, aspiră la noi aventuri sentimentale. În fond, nu e rău să arăți cool și după 40-50 de ani.
O privire fugară spre un tânăr cu pletele în vânt, cu ochi mari, romantici, o întoarcere de privire în urma unei tinere cu sex-appeal, îți poate înveseli inima, îți sporește pofta de mâncare și-ți inoculează tonicul, dulcele sentiment că viața-i frumoasă și merită trăită cu intensitate.
Adolescentele, dar și fetele mai tomnatice, care încă nu au ajuns la menopauză, postează imagini în care apar cum se hlizesc la mobil, ca la un zeu, sau videoclipuri în care își mlădiază, ostentativ și provocator, protuberanțele corpului, își dau ochii peste cap și-și mișcă molatic buzele, în multe cazuri umflate în urma unor tratamente dureroase și scumpe.
Tot mai des, adolescentele își expun, fără reținere, nurii, în fotografii în care iese în evidență, în special, conturul ondulat al părții dorsale a trupului, sau apar în ipostaze în care își exersează mușchii cu aparatele Fitness.
Dacă și-ar antrena intelectul (și ar lăsa fiarele baltă), probabil că ar dobândi un IQ de top și ar avea șanse mai mari să atragă în plasă un tip mai acătării. Sau, cine știe, s-ar apleca spre preocupări mai ortodoxe.
Comentariile la postări (câteodată inteligibile, dar cel mai adesea inepte) sunt însă cele mai savuroase, încărcate de poezie (fără voie), naivitate și crasă incultură.
Gică, Nicu, Neluțu, Dorel sau Fănel, dar și Nuți, Roxi, Lary sau Vali, trecuți prin școală ca orătăniile prin baltă, în special cele ce măcăie (unii cu diplome fabricate și puse la păstrare la loc secret, într-un dosar, la loc ferit de privirile indiscrete ale indivizilor obraznici – nu se știe, poate, cândva, vor semna o adeziune la un partid, care e de partea poporului, și vor fi promovate!), îi mustră pe cei ce se abat de la legile strămoșești, îi spurcă cu sudalme și oferă soluții de salvare a nației. Evident, cu un limbaj de șuetă, cel mai adesea trivial, gregar și agramat.
Cine riscă să se angajeze într-un dialog riscă să ajungă, cum se spune, într-o albie cu lături, unde îl vor păpa porcii cu tot cu fulgi.
Se spune, pe bună dreptate, că istoria se repetă ciclic, la anumite intervale, în virtutea unei implacabile legități.
Unii indivizi îl adulează în prezent pe Antonescu, în contrast cu regele Mihai, care ar fi trădător și ticălos.
Sunt invocate, în comentariile de pe Facebook, cu dovezi preluate de la coșul de gunoi al istoriei, false argumente, adevărate inepții istoriografice.
Antonescu (corespondentul lui Mussolini, un alt personaj care a pierdut pariul cu istoria) a avut un anumit rol în Primul Război Mondial, dar biografia sa a fost iremediabil maculată și compromisă în timpul celei de-a doua conflagrații, ceea ce-l face nefrecventabil în spațiul public academic și politic contemporan.
Nu poți să te prezinți la o conferință, simpozion sau congres național sau internațional cu un material în care-l proslăvești pe fostul mareșal.
Am identificat internauți (unii cu școală) care-i adulează pe Stalin (omul care se face vinovat de moartea a zeci de milioane de oameni și dărâmarea a sute de biserici), pe Ceaușescu (noi îl privim nuanțat, cu bune și cu rele), pe Zelea Codreanu (un personaj care nu poate fi reabilitat) și chiar pe Lenin, o tristă figură a bolșevismului.
Istoria trebuie privită, ca orice fenomen, cu luminile și umbrele sale, dar nuanțat, obiectiv (atât cât se poate) și, mai ales, fără patimă.
În concluzie, dovedești onestitate și bun-simț dacă îți vezi de profesia ta, adică de domeniul la care te pricepi cel mai bine și nu riști să te compromiți.
Ești cu adevărat patriot dacă-ți faci datoria la locul de muncă.
E bine să fii activ, critic și intransigent cu principiile pe care le clamezi, fără a apela însă la invective, la viscerala ură și, mai ales, fără manifestări de intoleranță etnică și confesională.
Evul Mediu a trecut, iar noi, oamenii normali, privim spre lumea civilizată, adică spre Uniunea Europeană.
Lasă un răspuns