Două cabinete noi în Vechea Policlinică (în fond, aceeaşi, dar care ar necesita din plin să fie renovată)

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Remus V GIORGIONI

La „Crucea de Piatră”- ce fusese-odată…

Nu de mult – vezi „Actualitatea” Nr. 1228/8-14 iulie curent -, ziarul nostru a scris despre destinaţia vechii clădiri de pe strada Oltului nr. 1 – înainte de a fi policlinică. Acum ne vom ocupa de ultimele noutăţi legate de aceasta (la ora actuală, Policlinica are adresa Oltului 3). Pe lângă cabinetele particulare existente, urmează să se deschidă  în spaţiul actual al Policlinicii două noi cabinete: cel de Oftalmologie şi de Ginecologie. Aceasta ne oferă un bun prilej, nouă, celor vechi, care am cunoscut şi structura vechii Policlinici a oraşului, să facem o scurtă retrospectivă a acestei instituţii medicale.

Inaugurată în anul 1911 ca spaţiu de locuinţe, vechea clădire a fost cunoscută în interbelic ca Palatul Gaspáry şi a avut un trecut destul de agitat. La parterul clădirii a existat Cafeneaua „Bristol” (de care ne vom ocupa când vom face un istoric al cafenelelor şi restaurantelor lugojene tradiţionale). Când s-a deschis strada Oltului, ca element de legătură între două cunoscute străzi reper ale oraşului – Cuza Vodă şi Comuna din Paris – acolo era un loc viran pe care se instalau circurile ambulante care poposeau în oraş (abia mai încolo s-au mutat la Plopii Mari, pe malul Timişului). Iar imensa clădire de pe colţ, aflată azi în paragină, s-a ridicat pe locul vechiului han, cu renume cam dubios: La Crucea Albă – după bucureşteana Cruce de Piatră. (Oare ce-or fi având în comun femeile uşoare cu… crucea?!? Probabil că erau – şi – bisericoase!)

…Noi o cunoaştem de când tot colţul clădirii, aripa ei dinpre Cuza Vodă şi chiar mai mult era ocupat(ă) de o secţie spitalicească: Spitalul de Copii (l-am cunoscut bine pe dr. Hoară, care se „deranja” fără probleme să consulte copiii bolnavi mai grav la domiciliu. A fost şi la noi acasă, când erau copiii mici – dar ne aducem aminte că s-a deplasat în mod repetat şi la fam. Babescu, vecinii mei de la Fârdea, care au trei copii. Aceasta s-a întâmplat prin anii şaptezeci-optzeci (ai secolului XX) – până când dna dr. Novăcescu, în calitate de director al Spitalului Municipal Lugoj, a determinat mutarea secţiei de copii în incinta Spitalului.

Abia după aceea – din 1985 – clădirea a fost folosită ca Policlinică, cu cabinete medicale reprezentând cam toate secţiile necesare – existente şi în spital. Menţionăm câteva dintre ele, pe care ni le mai amintim şi noi (cu ajutorul doamnelor Margareta Mircea şi Ana Tătar, care lucrau în acel timp acolo): Medicală / Interne, ORL (dr. Neagoe), Ortopedie (dr. Blăjan), Dermato-Venerice (dr. Ţeţ), Chirurgie ş.m.a. Dintre cele relativ mai recente, mai menţionăm cabinetele: Pediatrie: dr. Crâştiu Doina, Interne, dna dr. Popescu.

La intrarea de pe Cuza Vodă – unde se află magazinul de haine second-hand – se afla cabinetul de Radiologie al bătrânului doctor Dumbravă. Dar ce zicem noi „bătrân” (probabil că eram prea tineri!): dl Dumbravă era un domn elegant, voinic şi bine făcut, purtând mereu un pardesiu şi o pălărie cu boruri largi. Era probabil şi cam crăişor: puştii oraşului se bucurau văzându-l mereu în compania unor dame bine). Pe dreapta era Sala de Tratamente, iar în curte cabinetul dnei dr. Mariana Isak: Fizioterapie şi Recuperare medicală. Pe atunci, soţul doamnei, dr. George Isak, îşi avea cabinetul de Dermatologie separat. Alte cabinete mai erau: cel al doctorului Iovu (Chirurgie) şi doctoriţa Ilie, Endocrinologie. Mai era un cabinet de Medicină Legală şi amintitul Laborator condus de dna dr. Orbulescu. Acolo activa şi dl ing. Reisz – un prieten iubit, artist plastic şi mare iubitor de cultură. Dna dr. Eva Reisz avea şi cabinet în Policlinică (Med. de familie), după ce acesta funcţionase mai întâi – 1978-79 – în clădirea Prefecturii.

Policlinica, în vremile sale bune, era dotată cu un Triaj, unde – pe baza unor bilete de trimitere şi numere de ordine – ţi se da fişa medicală personală cu care mergeai la cabinet. Tot acolo se rezolvau şi urgenţele; deşi instituţie de stat, anumite proceduri – cum ar fi fişa medicală pentru permisul de conducere – se plăteau. Reporterul a avut acolo un bun prieten, istoric şi grafician: Petru Penţa. În „pandemia” de carte actuală, când librăriile se inchid pe capete este cazul să amintim pasiunea ieşită din comun pentru cuvântul tipărit, a acestui om: Toate cărţile bune le cumpăra în dublu exemplar, iar albumele de artă – arta fiind pasiunea vieţii lui – chiar în mai multe. Astfel încât avea două biblioteci personale, una la casa de pe str. Oituz (aproape de barieră), iar cealaltă la bloc, când părinţii l-au dotat şi cu un apartament, în care n-a prea locuit.

După el – după pensionarea sa de boală – la triajul Policlinicii a apărut dna asistentă Ana Tătar, buna noastră colegă din liceu, care lucrează şi acum la cabinetul dnei dr. Georgescu; cât şi Margareta Mircea, care s-a transferat în 1979 în sectorul Administartiv al Spitalului, la nou-înfiinţată Arhivă, unde a făcut muncă de pionierat. (În aceste condiţii, cititorul deduce cu siguranţă că, la orice vizită la Policlinică, înainte de vizita medicală, o vizitai volens-nolens pe doamna care era de serviciu la triaj. Dar, dacă am zice că acelea erau vremuri bune, iar cele de astăzi rele de tot, am greşi: au fost foarte bune, pentru că eram noi tineri; iar acum… nu prea mai!)

Despre structura actuală a Policlinicii. Unde demonstrează lugojenii?

Când s-au instalat cu cabinetele în spaţiul Policlinicii, medicii care s-au privatizat s-au văzut nevoiţi să le renoveze, făcând şi modificările necesare. Când intri pe poarta ei – care e mai mult uşă, nu ca pe vremuri – dai pe partea dreaptă de Cabinetul Dermato-Venerice, al doctorului Iosif Erdely, iar spre stânga se deschide coridorul de la parter, unde afli cabinete de medicină de familie, stomatologie şi cel binecunoscut de Radiologie-Echografie, ţinut de dr. Dan Demeter, împreună cu dna dr. Elena Fântână.

Stând de vorbă cu dna doctor Sofia Groapă (pediatră), am aflat modificările pe care a fost nevoită să le facă atunci când s-a instalat cu cabinetul sub scări – scările care urcă la etajul clădirii. (Se poate vedea şi în foto – numai că trebuie să ai ochi de văzut: Raftul de bibliotecă decorat cu fotografii ale multor copii minunaţi, pacienţi ai Cabinetului de Pediatrie, de care vorbim maschează fosta intrare spre terasa de odinioară; iar la intrarea în cabinet, pe stânga, se mai vede o bucată din monumentala scară interioară.) În spaţiul respectiv a existat pe atunci – când Policlinica avea şi Centrală Telefonică proprie – o farmacie.

În curtea interioară funcţionează cabinetul dr. Epure, medic de familie; mai există două cabinete de acest fel: unul jos şi celălalt la etaj (dr. Stan Maria). De asemenea, la etaj mai există, la stânga, Cabinetul de Psihiatrie „Dr.
Colțoiu Delia” (Dr. Colțoiu Delia – medic primar psihiatrie, Dr. Xenia Stănuț – medic specialist psihiatrie,
Dr. Dana Timaru – psiholog clinician specialist, Vasii Alexandra – asistent medical), iar la dreapta Oftalmologia.

Dl doctor Lupescu Radu, timişorean cu tradiţie de familie în medicină, lucrează de câţiva ani buni la spital, deservind secţia Oftalmologie şi cabinetul aferent.

Asta s-a întâmplat după pensionarea dlui doctor Marius Drăgilă (iar deschiderea de azi a unui cabinet în Policlinică se datorează şi faptului că oraşul nostru l-a pierdut pe un om bun şi bun profesionist, dr. Căpeţan; tot oraşul îi regretă plecarea prematură dintre noi).

Cabinetul medical de Oftalmologie, aflat la etaj, are următorul program: luni, miercuri de la 15 la 18. Consultaţiile – cum e şi firesc – se fac doar în baza programării prealabile. (Aici, reporterul se vede nevoit să deschidă o paranteză: din motive de sănătate, săptămâna aceasta dl. doctor Lupescu nu poate fi prezent la cabinet.) Iar cabinetul de Ginecologie  (dr. Dahma) se va deschide aproximativ într-o lună de zile.

…Atât pentru azi – pentru acum. Nădăjduim ca la următorul articol reporterul să păşească într-o policlinică totat renovată, aşa cum gurile bune ne spun că de următoarele sărbători (Crăciunul; dar tot sărbătoare mare este şi Paştele…) – vom păşi într-o Galerie de Artă complet renovată. Că, în legătură cu Centrul istoric, termenul pare să fie sine die, vasăzică la alte Paşti – ale Cailor…

 

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.