De vorbă cu soprana Veronica Anușca, invitata ediției a VI-a a Festivalului Internațional Lugoj Clasic

Licențiată, absolventă de master și doctor al Universității Naționale de Muzică din București, soprana Veronica Anușca este recunoscută pentru talentul și repertoriul vast abordat. Debutul cu rolurile Rita de Donizetti și Giulietta de Bellini i-au deschis drumul spre succes.

Premiile și distincțiile obținute la numeroase concursuri o propulsează deasupra generației din care face parte. Deși i-au fost acordate, printre altele, în anul 2011, Premiul și Medalia de Excelență pentru performanța artistică în Gala Premiilor UNIMIR și Premiul pentru Debut la Secțiunea Operă în Gala Premiilor VIP pentru Artele Spectacolului Muzical, cariera sa a continuat să cunoască ascensiunea.

Vizita ei în Banat nu este una întâmplătoare, actuala solistă a Operei Naționale din București câștigând în anul 2012 Marele Premiu la Concursul Internațional de Interpretare Vocală Sabin Drăgoi din Timișoara.

Duminică, 26 septembrie, de la ora 12:00, la Catedrala Greco-Catolică Coborârea Sfântului Spirit, soprana Veronica Anușca va deschide, alături de mezzosoprana Aura Twarowska și de New Hope Ensamble, ediția a VI-a a Festivalului Internațional Lugoj Clasic, cu lucrarea vocal-simfonică Stabat Mater de G. B. Pergolesi.

În cele ce urmează, vă lansez invitația de a o cunoaște mai bine pe soprana Veronica Anușca.

Diandra David: Suntem onorați de prezența dumneavoastră la deschiderea FILC! Prof. univ. dr. Ionel Voineag v-a descris ca fiind un artist liric înzestrat cu o ambivalență expresivă și cu un ambitus formidabil, reușind să interpretați mai multe genuri ale muzicii vocale. În ce măsură vă ajută doctoratul în muzica barocă la interpretarea acestei partituri?

Veronica Anușca: Plăcerea este de partea mea! Barocul muzical a format o punte de legătură între Renaștere și Clasicism, constituind o sursă generoasă a dezvoltării muzicii vocale. Individualitatea artistului s-a făcut cunoscută încă din perioada renascentistă, depășind granițele impuse prin ansambluri sau coruri. Astfel, interpretul este evidențiat ca solist și este determinat să stăpânească profunzimea intelectuală, mijloacele de expresie și virtuozitatea vocală. De la importanța acordată vocii în acea perioadă s-a dezvoltat tehnica vocală până la belcantoul italian. Așadar, consider că doctoratul în muzica barocă m-a ajutat să mă întorc în timp, pentru a-mi însuși mai mult și mai bine baza cântului. Pornind din acest punct, această specializare m-a ajutat să cresc frumos cu fiecare epocă pe care vocea mea a traversat-o.

D.D.: În prezent, activați și la catedra de canto a Colegiului Național de Muzică George Enescu din București. Cum se îmbină cariera de artist cu pedagogia?

V.A: Cariera artistică s-a dezvoltat în același timp cu cea de profesor. Lucrurile pe care le aplic eu în cânt, în tehnica vocală, trebuiau explicate și elevilor. Fiind studentă și totodată cadru didactic din anul 2007, obișnuiam să adaptez ceea ce eu învățam în facultate și să dăruiesc mai departe. A fost o experiență formidabilă din care am învățat multe la rândul meu.

D.D.: Sunteți invitată la deschiderea ediției a VI-a a Festivalului Lugoj Clasic. Ce înseamnă pentru dumneavoastră acest festival și care este legătura dintre dumneavoastră și mezzosoprana Aura Twarowska?

V.A.: Sunt onorată să fiu invitată la festival și este o adevărată bucurie să mă aflu printre invitații de seamă. Aura Twarowska este un artist desăvârșit, care îmi servește drept model demn de urmat. Deși îmi este prietenă, apariția mea în cadrul ediției a VI-a se datorează în primul rând criteriului profesional. Aura este o adevărată profesionistă, ceea ce mă face să fiu și mai mândră de alegerea ei.

D.D: Duminică, 26 septembrie, veți cânta din opera celebrului compozitor italian, din perioada barocă, Giovanni Battista Pergolesi, lucrarea Stabat Mater. Aceasta reprezintă imnul creștin al Mariei, din secolul al XIII-lea, care redă în versuri suferința ei ca mamă, văzându-și Unicul Fiu răstignit. Ce încercați să transmiteți publicului atunci când interpretați aceste pagini muzicale?

V.A.: Stabat Mater este o lucrare foarte emoționantă! Cuvintele sunt atât de bine alese, încât pătrund până-n inimă, iar muzica barocă, plină de înțelesuri, de figuri retorice și de expresii muzicale impresionează de două ori mai mult. Este o capodoperă atât de bine concepută, încât eu ca artist nu trebuie să depun niciun efort. Este de ajuns să o asculți ca să te înalți…

D.D.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră colaborarea cu New Hope Ensamble (Francis Gallagher, Ioana Forna, Dora Lăpuște, Raul Lenart, Lelia Serafinceanu, Octavian Lup)?

V.A.: S-a creat o colaborare și o relație strânsă, care mă bucură foarte mult! Sunt oameni foarte bine pregătiți, dăruiți de Dumnezeu. Octavian Lup, inițiatorul grupului, este un om deosebit, cu multă bunătate și dragoste pentru aproapele său. Mă simt onorată!

D.D.: Am ajuns la finele acestui dialog. Considerați partea spirituală importantă în interpretarea muzicală? Care este sentimentul dumneavoastră în momentul în care susțineți un concert de muzică sacră, așa cum este Stabat Mater?

V.A.: Partea spirituală este esențială. Publicul nu poate fi mințit. Mai presus de toate, el simte trăirea ta și-și dorește autenticitate. Dacă artistul nu pășește pe scenă cu sufletul curat, nu poate oferi tot ce are mai frumos. Pentru noi este important să ne clădim spiritual. Eu simt că într-un concert de muzică sacră noi ne deschidem partea lăuntrică și invităm ascultătorul să facă parte din ea.