Augustin BERCEAN
Problemele din cultura lugojeană nu datează tocmai din acest mandat administrativ, ci mai de demult. Înainte vreme, problema majoră cu care se confruntau cei implicați în actul cultural lugojean era subfinanțarea.
Se dădeau lupte aprige cu reprezentanții administrației locale pentru a obține o sumă de bani decentă, pentru a putea organiza un eveniment cultural cât de cât „prezentabil”.
Luptele se dădeau și în interiorul instituțiilor, fiecare reprezentant al câte unui gen artistic încercând, prin toate mijloacele, să-și „tragă” cât mai mult din suma primită de la Primărie.
Existau, bineînțeles, și „eternele și fascinantele” festivaluri de bere și vin și, mai ales, Ruga de la 15 august (că mai aveam două în oraș, dar mai micuțe ca amploare). Dar acestea nu erau finanțate din bugetul local și nimeni nu le considera manifestări culturale, ci doar de divertisment…
În ziua de azi, această problemă a finanțării, din fericire, nu mai există. Actuala administrație a deschis larg punga cu bani și a împărțit generos, în toate direcțiile. Dar, totuși, culturii lugojene parcă îi lipsește ceva…
Dacă ar fi să analizăm ultimele manifestări organizate pe banii Primăriei și denumite „culturale”, am observa că singurele diferențe dintre ele ar fi numele ales și locul de desfășurare. În rest, indiferent că sunt în piațete, parcuri, în curtea vreunei instituții sau în fața Primăriei, „rețeta” este aceeași: mâncare, băutură, o scenă pe care se întâmplă „ceva” și diferite atracții pentru copii.
Trebuie să recunosc totuși că momentele de pe scenă sunt de mare succes, mai ales în rândul adolescenților. Artiștii și trupele plătite pentru a distra sunt chiar din prima linie a mainstream-ului românesc. Dar, la fel ca evenimentele de divertisment din trecut, și cele „culturale” actuale își au partea lor de critică.
Mulțimea, ca de obicei, este împărțită în două: unii plini de entuziasm, alții plini de supărare. Un fel de „de ce nu sunt mici, dacă e festival?” versus „în sfârșit, formații de care am auzit!”. Comparativ cu cele „din trecut”, care erau doar trei, cele actuale sunt mult mai numeroase, fiind organizate aproape din două în două săptămâni.
Dar, cum am mai spus, culturii lugojene parcă îi lipsește ceva…
Pe timpuri (care devin din ce în ce mai îndepărtate…), manifestarea culturală care a așezat Lugojul pe harta mondială a culturii a fost Festivalul Internațional de Canto „Traian Grozăvescu”. Chiar dacă a „supraviețuit” doar șase ediții (era organizat tot la 2 ani), festivalul s-a bucurat de un succes enorm, atât la publicul lugojean, cât și la critica de profil.
Beneficiar al unor personalități remarcabile prezente în juriu în fiecare an, cu o seară „de deschidere”, în care artiști consacrați încântau publicul prezent în sală și o seară „de închidere”, unde câștigătorii concursului demonstrau că decizia juriului a fost una foarte bună, Festivalul Internațional de Canto „Traian Grozăvescu” de la Lugoj devenise un „moment obligatoriu” de filmat, pentru TVR Cultural.
Și, la acea vreme, nu orice manifestare culturală atrăgea atenția televiziunii naționale. Și era plin de articole elogioase la adresa lui, în presa națională.
Prestigiosul festival organizat de către Casa de Cultură a Municipiului a încetat, din păcate, să mai existe, din cauza finanțării precare, care se acutiza de la ediție la ediție.
Personalitățile culturale implicate în organizarea lui au considerat că există un anumit standard sub care nu se poate coborî. Motiv pentru care, în 2008, cea de a VII-a ediție nu a mai avut loc. Și nici după aceea…
Și, totuși, ce îi lipsește culturii lugojene în momentul de față?
Practic, în momentul de față, culturii lugojene îi lipsește… actul cultural. Nu poți ridica la statut de act cultural divertismentul care ne este servit acum din belșug.
Acest oraș, cu tradiția lui, are nevoie de cel puțin o manifestare de înaltă ținută, care să-l readucă pe harta mondială a culturii.
Bani, din câte văd, există, personalități culturale marcante lugojene, care să fie implicate, există, și avem și instituțiile abilitate de a organiza așa ceva.
De ce se cramponează cei „aleși” în momentul de față în a conduce destinele Lugojului să ne „vândă” divertisment în numele culturii?
Și mereu cu aceeași rețetă: mâncare, băutură, o scenă pe care se întâmplă „ceva” și diferite atracții pentru copii… Oare, din anumite motive, nu se vrea? Sau, pur și simplu, nu se poate…
Lasă un răspuns