Clubul Lions „Ana Lugojana” și Garnizoana Lugoj, într-o nouă acțiune caritabilă

Share Button

Motto: „Unii oameni, indiferent cât de mult îmbătrânesc,
nu-şi pierd niciodată frumuseţea,
ci doar şi-o mută de pe feţe în inimile lor.”
(Martin Buxbaum)

Este cunoscut faptul că Organizaţia Naţiunilor Unite a apreciat în anul 1990 că este necesar ca statele lumii, guvernele lor să omagieze generaţiile vârstnice, pentru contribuţia lor la dezvoltarea societăţii. Unul din aceste documente este Rezoluţia numărul 45/106 din 14 decembrie 1990, prin care ONU a stabilit ca ziua de 1 octombrie să fie înscrisă în calendarul lumii ca Zi Internaţională a Persoa-nelor Vârstnice. De atunci, în toate ţările membre ale ONU, printre care şi ţara noastră, la 1 octombrie au loc manifestări variate, care au ca scop aprecierea persoanelor vârstnice, precum şi aducerea în prim-planul preocupărilor autorităţilor statului şi opiniei publice a problemelor vârstnicilor deloc uşoare şi deloc puţine  care le fac viaţa grea.

Aşa s-a întâmplat şi la Lugoj, ca în fiecare an, să fie marcată această zi: ba cu câte-un „bal al seniorilor”, ba cu câte-o excursie, ba cu câte-o serbare la Centrul de Zi „Sfântul Nicolae”, ba cu câte-o vizită făcută de către „leoaicele” de la Lions Club „Ana Lugojana”, sau mai nou, şi armata, care de fiecare dată nu au venit cu mâna goală, ci cu alimente de bază, dulciuri, flori, cu gânduri de bine, cu urări de sănătate, dar şi cu o trupă de „voinici”, membri ai Ansamblului de Dansuri Populare „Voinicelul”, care au dansat şi au inter-pretat frumoase melodii populare la saxofon, în faţa „bunicilor”, sau „stră-bunicilor”, care au uitat pentru o clipă de vârstă, de boli, de singurătate şi de alte neajunsuri.

Fragment din cuvintele adresate de  preotul militar, Emanuel Gafiţa seniorilor de la „Anita Heim”:

„Privindu-vă chipurile, am zărit lacrimi. Sunt convins că nu poate fi vorba decât de lacrimi de bucurie, iar prezenţa noastră în mijlocul dumneavoastră, sper, devenită o tradiţie de-acuma, să ne găsească împeună şi la celelalte sărbători, care vor veni. Vreau să-mi promiteţi, că data viitoare când vom reveni, să stea „voiniceii” şi dumneavoastră să dansaţi”. (Toţi seniorii au „lansat” o rafală de râsete). „Dragii noştri, să ştiţi că pentru noi este o mare bucurie să revenim în mijlocul dumneavoastră, ca de fiecare dată, parcă am veni la părinţii sau la bunicii noştri.  Bucuria este dublă, deoarece sunteţi sănătoşi şi în plină forţă, lucru pe care îl dorim atât celor care se ocupă de dumneavoastră, cât şi colaboratorilor noştri. Nădăjduim să rămâneţi la fel de sănătoşi, spre a mai avea prilejul de a ne mai întâlni, cu voia Bunului şi Milostivului  Dumnezeu”.

“Mă numesc Hortensia Ursulescu, sunt asistent social şi directorul acestei instituţii, în care sunt inter-nate 24 de persoane vârstnice, capa-citatea nostră fiind de 25 de locuri. Funcţionăm de mai bine de 24 de ani şi sper să o mai putem face în continuare, pentru a veni în sprijinul acestor persoane vârstnice, care aţi văzut ce mare bucurie le-au făcut cei care ne(i)-au vizitat, ajutându-ne efectiv, lucru pentru care ţin să le mulţumesc”,

au fost cuvintele cu care acţiunea a luat sfârşit.

Am privit  înlăuntrul lor şi am observat că frumuseţea nu a dispărut, ci s-a mutat, de pe feţele lor, în inimile lor.

Mircea ANGHEL

 

615

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.