
Aflăm de pe pagina de FB „Lugoj – identitate pierdută”, că demolările în oraș, pe care le credeam încheiate odată cu plecarea demisului și nemaialesului, continuă, din păcate.
Sub titlul „Oraşul Lui Mazilu – demolarea ilegală a vechii remize de pompieri din Lugoj e în toi”, cei de la „Lugoj – identitate pierdută” notează:
„Un reper identitar al Lugojului, prima Cazarmă a pompierilor voluntari (1911) este asaltată de lama buldozerului, parcă pentru a șterge amintirea celor care au contribuit la ridicarea acestui oraș.
Deși au început de câteva zile ample lucrări de demolare, fără ca imobilul (de pe str. V.V.Delamarina, nr. 25) să fie intabulat pe noul proprietar și fără nicio autorizație de demolare/desființare – la fel ca în cazul Morii Clara, din curte spre stradă -, arhitectul oraşului, Dinel Mazilu, împreună cu cei din Biroul de urbanism din cadrul Primăriei, nu văd și nu aud strigătele cetățenilor!
Camioanele firmei Ebens Blue Bau (aceeași care a reabilitat centrul și „repară” Podul De Fier) transportă moloz cu nemiluita. Graba cu care se lucrează pentru a ridica un lăcaş de cult neoprotestant i-a făcut pe noii proprietari să uite că au nevoie de aviz de la Direcția Județeană de Cultură Timiș și Primăria Lugoj.
Remiza de pompieri nu doar că se află în aria de protecție a casei memoriale V. V. Delamarina, ci este în curs de clasare în categoria monumentelor istorice”
Despre Cazarma Pompierilor Voluntari din Lugoj (fostul Belcar), Cristian Oliviu Gaidoș, muzeograf la Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj, ne spune că „imobilul din str. V.V. Delamarina, nr. 25, este un valoros monument istoric din categoria patrimoniului arhitectural industrial.
În urma unui grav incendiu, survenit la mijlocului lunii februarie 1873 și soldat cu distrugerea gospodăriei fraților Bayer din str. Bisericii, mai mulți cetățeni au convenit să fondeze Reuniunea Pompierilor Voluntari din Lugoj.
Formațiunea, a patra ca vechime în Banat, dupa Lipova (1867), Timișoara – Fabric (1868) și Oravița (1870), s-a dezvoltat prin grija cetățenilor (donații publice) si cu sprijnul primăriei. În 1906, primarul Lugojului, Arpad Marsovszky, aprobă organizarea unei echipe permanente de pompieri profesioniști, compusă din șase oameni remunerați de consiliul local.
Misiunea lor a fost să întrețină ustensilele, să semnalizele incendiile și să intervină de urgență la stingerea focului până la sosirea voluntarilor. În 1908, este introdus serviciul de salvare, prevăzut din 1910 cu o trasură specială.
Vechea remiză de pompieri din str. Făgetului („Facseti utca”), astăzi str. V. Vlad Delamarina, nr. 25. (utilizată încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea) este înlocuită în 1911 cu o cazarmă proiectată și construită de meșterul constructor Johann Pongracz (11.726 coroane).
Pompierii vor depune o activitate de salvare meritorie în timpul inundațiilor din 26-27 mai 1912, în cazarma pompierilor găsindu-și adăpost 300 de sinistrați lugojeni.
Cele două puncte de observație din oraș, până la introducerea telefonului ca mijloc de semnalizarea a incendiilor au fost: turnul Catedralei Greco-Catolice din Piața J. C. Drăgan (1875) și turnulețul de lemn (cca. 3 m) aflat pe cazarma pompierilor ( în partea stângă).
După cum putem observa din fotografiile de epocă, corpul principal (P+1) este retras de la aliniamentul stradal și are o fațadă decorată cu carămidă din clincher de culoare galbenă-brună (ocru).
Înspre stradă, de-a lungul căii de acces în incinta unității, au fost construite două garaje – inițial tratate tot în clincher, iar ulterior tencuite – pentru mașinile de pompieri. Ansamblul a fost utilizat de pompierii lugojeni până în 1987: Reuniunea Pompierilor Voluntari și de Salvare Lugoj, din 1956 Compania P.C.I. Lugoj în cadrul Grupul regional P.C.I. Timişoara, din 1968 Detașamentul de pompieri Lugoj în cadrul Inspectoratului Județean de Prevenire a incendiilor TImiș.
În 1987, odată cu finalizarea noului sediu a Detașamentului de Pompieri Lugoj din strada Făgetului, nr. 150, ansamblul de clădiri a rămas gol.
În 1993 este cumpărat de Societatea „Belcar” S.R.L. din Deta, ulterior ajungând în posesia unor italieni. Corpul principal (împreună cu cele două garaje) poate fi restaurat și adaptat, pentru a corespunde unor noi functii: locuințe, birouri, supermarket etc.
În timp ce la Timișoara se depun eforturi pentru restaurarea și valorificarea Cazărmii din cartierul Jozefin, prin refacerea inclusiv a turnului de veghe, cazarma pompierilor din Lugoj își așteaptă sfârşitul, probabil prin demolare, în clasica metodă numită Moara Clara”.
Descoperă mai multe la Actualitatea Online
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns