Beea Plast: o idee de succes. Carina și Dan Neagoe, între afacere și artă

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Dan TIMARU

Lungul drum al unei afaceri de la idee la succes devine în final o poveste de viață. Sunt mii și mii de astfel de povești, scrise și nescrise, de temerari știuți și neștiuți, care, după 1989, s-au aruncat în vâltoarea economiei de piață. Câți dintre ei au reușit să ajungă la țărmul succesului este greu de contabilizat, dar cu siguranță că truda lor a contribuit esențial la clădirea unei noi orânduiri, care în mod sigur înseamnă pentru întreaga societate progres și bunăstare. Astăzi vom urmări povestea unei afaceri de succes, scrisă cu sudoarea frunții și zbuciumul minții, de către familia Dan și Carina Neagoe.

„Ca să înțelegeți povestea afacerii noastre trebuie să încep relatarea cu mult înainte de apariția ei. Eu mi-am cunoscut soțul în facultate, la Universitatea Tehnică Petroșani. Dan a terminat facultatea cu trei ani înaintea mea, în anul 1991, și, ca să mă aștepte și pe mine, s-a angajat în subteran, ca muncitor. Nu a găsit niciun post de inginer. Lucra la lopată. Trudea în adâncuri numai așa, ca să rămână alături de mine. Îi voi fi recunoscătoare toată viața pentru asta.

Când am terminat eu facultatea,  în anul 1994, erau vremuri tulburi. După revoluție, se dărâmse toată economia comunistă, minele s-au închis și noi abia am găsit un job la o carieră de piatră, în Oltenia, la Coltești. În anul 1999, am hotărât să ne întoarcem la Lugoj, orașul natal al soțului meu.

Dan candida pentru un post la Jandarmi. Și-a făcut toate actele și a plecat cu un prieten, care avea mașină, la București, să susțină examenul psihologic. Pe drum s-a întâmplat un accident nefericit, o altă mașină a intrat în ei, șoferul și o persoană din față au murit, iar Dan a scăpat doar cu ambele membre superioare fracturate.

Eram amândoi șomeri, se născuse și fiica noastră, stăteam în chirie, așa că vă dați seama în ce situație eram. Mama mea ne chema să venim înapoi, unde începusem să clădim o casă, dar era imposibil să ne întoarcem, întrucât în zonă nu se găseau locuri de muncă.

Am hotărât să rămânem la Lugoj. Am bătut la ușile mai multor întreprinderi și am găsit un post la Dunărea. Am obținut un post la CTC. Atât s-a putut. Cu timpul, am ajuns șef de linie. Apoi firma s-a închis. Am ajuns la Rieker, între timp Dan și-a revenit și s-a angajat la Lucom. Aici a învățat să confecționeze termopane, a ajuns șef de atelier. Apoi a  fost solicitat să lucreze pentru Matcon.

A participat la o prezentare la București, unde s-a întâlnit cu patronul de la Fabrica de geamuri care, după o discuție, i-a zis: tu ești isteț, tu vei lucra cu mine! Acesta a fost momentul începutului afacerii noastre. 2003 este anul de naștere al firmei Beea Plast. Numele vine de la fiica noastră, Bianca Andreea.

Începuturile au fost grele, ca orice început, nu aveam capital… de la o bicicletă și trei scule, cu un singur angajat, am început să clădim ceea ce avem astăzi. Nu vă pot spune câte nopți nedormite, cât zbucium, câte incertitudini, temeri și frământări au însemnat cei 19 ani de activitate.

Am muncit uitând uneori de noi, de copilul nostru care s-a crescut singur. Fiica noastră este un om minunat. Va termina în curând medicina. Nu vă pot descrie tenacitatea și dăruirea cu care a înțeles să abordeze viitorul. Copilul ăsta nu a acceptat niciodată să intervenim în rezolvarea unor probleme cu care s-a confruntat. Este o luptătoare.

Ea nu face parte din generația asistată, care a primit totul pe tavă. Suntem mândri de ea. A moștenit de la părinții ei inteligența, perseverența și nu în ultimul rând cinstea și corectitudinea. Uneori ne simțim vinovați că nu am petrecut mai mult timp cu ea, dar ne consolăm cu spusele fondatorul Dubaiului, șeicul Rashid, care, întrebat despre viitorul țării sale, a răspuns:

„Bunicul meu a călărit pe o cămilă, tatăl meu  a călărit pe o cămilă, eu am condus un Mercedes, fiul meu conduce un Land Rover și nepotul meu va conduce un Land Rover, dar strănepotul meu va trebui să meargă din nou pe cămilă…”. De ce? „Vremurile grele  creează oameni puternici, oamenii puternici creează vremuri ușoare. Vremurile ușoare creează oameni slabi, oamenii slabi creează vremurile grele”. Mulți nu vor înțelege, dar trebuie să crești războinici, nu paraziți…“

„Același lucru este atunci când oferi totul gratuit copilului tău care doarme toată ziua. Tu crești un ratat acasă”.

Astăzi ne mândrim cu fiica noastră și cu ceea ce am realizat pe plan profesional, adică Firma Beea Plast. Conform statisticilor Ministerului de Finanțe, firma noastră se află într-o continuă creștere. Am trecut prin mai multe crize, dar firma a rezistat.

Nu am făcut niciodată rabat de la calitate, dimpotrivă, am ridicat ștacheta și cred că asta este cheia succesului. Desigur că în afară de acest lucru corectitudinea și respectul față de client a contribuit în aceeași măsură la rezistarea pe piață a firmei.

Suntem în top pe locurile 2-3 la microintreprinderi pe județul Timiș. Lucrăm cu fabrici mari de prestigiu, Fabrica de geamuri din Timișoara, Nicomi, de la Satu Mare. Folosim profile Rehau, Veca, profile nemțești, cu 5, 6, 7 camere. La calitatea unui geam o contribuție importantă o are armătura.

Sticla realizează coeficientul de transfer termic, așa că o calitate superioară a sticlei  înseamnă un geam de calitate. Montarea este deosebit de importantă, pentru că orice neregulă duce la compromi-terea produsului finit. Ca să formezi un montator profe-sionist îți trebuie doi ani.

Noi avem două echipe, oameni cu 13 ani vechime la noi. Nu lucrăm cu echipe închiriate, iar soțul meu însoțește echipele la montaj. Dan este un tip extrem de tipicar. Nu face rabat de la calitate. Are o memorie fantastică și un spirit organizatoric ieșit din comun. El ia comenzile, măsurile și face prețurile.

Eu țin contabilitatea primară și fac ofertele mai mici. Ne completăm unul pe celălalt și devenim întreg. Comenzile le primim mai mult de la Timișoara. Acolo este o piață imobiliară puternică și noi am pătruns în ea și ne-am afirmat. Avem foarte mult de lucru.

Blocuri cu zeci de apartamente, sute, poate mii de comenzi solicită la maxim capacitatea firmei. Reclama ne-o asigură beneficiarii produselor noastre. Lucrăm pe Timișoara cu dezvoltatori mari. Blocuri cu zece etaje. Am realizat până în prezent unsprezece blocuri mari și alte nenumărate construcții mai mici, așa că vă puteți imagina volumul de muncă în care suntem angrenați.

Concurența este foarte mare. Trebuie să oferi ieftin și bun. Piața este instabilă, prețurile se modifică de la o zi la alta. Prețurile apartamentelor au explodat și ascensiunea continuă, așa că este greu să faci un preț de cost pe termen lung. Suntem în plin război psihologic, nu numai economic, și asta va duce din nou la o selecție naturală. Deci scapă cine poate!”

Pe Dan Neagoe nu l-am abordat prin prisma omului de afaceri. Carina, soția lui, ne-a spus cam tot ce era de spus despre el, așa că ne-am îndreptat curiozitatea spre rătăcirile subterane ale tinereții sale și nu în ultimul rând spre latura lui artistică, pentru că, da, Dan Neagoe este un artist. În tinerețe a făcut muzică, iar goblenurile cusute de el pot onora pereții oricărei expoziții. Deci, ce ne poți spune domnule Neagoe?

„Rătăcirile subterane ale tinereții mele sunt ale tinereții valuri. Nu cred că mi-a stricat munca la lopată. Nu eram din filmul ăla, asta se vedea cu ochiul limpede. Băieții mă porecleau Domnișoara. Aveam un șef cu patru clase, care nu înțelegea ce caut eu în măruntaiele pământului. Nu i-am explicat, pentru că nu avea cum să înțeleagă. Norocul meu cel mare a fost că aveam o diplomă de 10 clase, cu specialitatea mecanică. Asta mi-a favorizat încadrarea ca muncitor calificat. Diploma de inginer nu se lua în considerare. Privind înapoi fără mânie consider că munca în mină a fost o lecție de viață. Am apreciat de atunci la adevărata ei valoare LUMINA. Din pasiunea cu muzica a rămas doar acordeonul. Cânt rar și am nevoie neapărat de un stimulent. Urechea muzicală foarte dezvoltată îmi aduce doar necazuri. Dacă cineva cântă fals mă răzvrătesc și intru în conflict cu cel ce îmi zgârie timpanul. În tinerețe am cântat la acordeon și la  orgă, în diferite trupe, dar acum am rămas fidel doar goblenului, cea de a doua pasiune a mea. Cos cu plăcere și treaba asta mă relaxează. Când fug cu gândul din afaceri și evadez în curcubeul coloristic al goblenului, simt că toate relele lumii mă părăsesc, iar eu, în paradisul multicolor, redevin ceea ce de fapt sunt, un OM bun”.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.