Argument: Ecou al consemnărilor făcute de Ileana Roman în Enciclopedia Județului Mehedinți

50x62 cm Portretul lui Iliuta Mucioniu 1985

Argument:

Ecou al consemnărilor făcute de Ileana Roman în Enciclopedia Județului Mehedinți – Dicționar / 2021/ pag. 128 referitor la:

„BRĂTEANU, Doru (6 sept.1940. Vatra Dornei, Suceava – 2010, Orșova, Mh, pictor. Membru al UAP. După absolvirea Fac. de Artă Plastică din Timișoara s-a stabilit la Tumu Severin, profesor la Liceul de Artă. Aici a contribuit emulativ la formarea grupării plastice profesioniste cu un cadru organizat: Cenaclul UAP, Tabăra de la Mraconia și Galerile Apolodor. În 1971 s-a stabilit la Orșova, desenator la Șantierul Naval, profesor de gimnaziu. Bun portretist și fin colorist, totuși o prezență discretă în fostul regim. După 1990 a expus în țară și străinătate, lucrările sale expresive izbutind prin griul trist și prin culori lăuntrice. Fiul său Constantin, absolvent al Fac. de Arte Plastice din Timișoara stabilit aici se ocupă de management cultural. I.R.”

și în susținerea celor de mai sus, dar și în semn de prețuire a curajului dovedit de artistul plastic Doru Brăteanu de a fi fost sincer cu sine și arta pe care a slujit-o cu devotament în vremea regimului trecut, deopotrivă și în consonanță cu acordul lui Costin Brăteanu (fiul) de a pune la dispoziția autorului imagini ale unor lucrări din colecția personală, încredințez comentariul de mai jos redacției dumneavoastră pentru a aduce la cunoștința cititorilor următoarele:

Arta portretului în creația artistului plastic Doru Brăteanu – Reconsiderări

Prin raportare la vremea creației, cele șase autoportrete abordează o tematică cu mesaj latent reprezentând forma de rezistență intelectuală a unui artist conștient de perioada nefastă a istoriei pe care o trăia. Împreună, sunt expresii ale unei realități transpuse în for-matul imaginilor proprii în diverse momente din perioada socialismului multilateral dez-voltat, fiind o formă de protest individual asumat și o dovadă a vocației spre arta liberă.

Fără prejudecăți, idei preconcepute sau compromisuri Doru Brăteanu a cultivat subtil valoarea discrepanței când uniformizarea constituia regula. Într-o realitate mohorâtă, existența cotidiană a luat înfățișarea artei cu mesaj, prin autoportretele sale artistul exprimându-și atitudinea față de vremuri. În locul portretelor cu dedicație – la modă, artistul a preferat să se ipostazieze în atitudini emblematice codificând mesajul social în fizionomii proprii.

Lucrări de frondă, autoportretele exprimă circumstanțe de atitudine socială în care, de-parte de utopii, Doru Brăteanu a dezvoltat un umanism în contrapondere aversiunii față de sistem. Astfel, îl întâlnim în atitudini de meditație (Imag. 1), îngândurare (Imag. 2), resemnare (Imag. 3), frământare interioară (Imag. 4), detașare (Imag. 5) și dispreț (Imag.6) cu toate fațete ale unei existențe monotone, apăsătoare, fără orizont în care gratiile impuse de partidul stat au fost abil întrerupte și rearanjate pe pânză pentru a nu trezi suspiciuni anturajului și nici vigilența sistemului (Imag.6).

Obligat de conjunctura social-politică opresivă la conștiință pasiv dubitativă, oarecum pesimist dar niciodată resemnat, într-o societate anostă, cu o viață derulată pe un traseu fără semnificație și valoare recunoscute deplin, autoportretele și portretele sale sunt mărturii ale crezului propriu constituindu-se în studiu plastic al consecințelor sistemului asupra personalității artistului, conștiință matură și sensibilă a vremii din care răzbat lipsa de perspectivă a devenirii și angoasa existențială a unui viitor incert.

Pentru a pătrunde semnificația portretului făcut prietenului său, artistul plastic Iliuță Mucioniu se impune receptarea acestuia concomitent cu alte două picturi, toate trei fiind lucrate în aceiași manieră și paletă de culori unde întâlnim înserate linie curbă și fragmente de linie dreaptă ce codifică mesajul și ne focalizează pe antinomia dintre temă și elementul discordant notificat metaforic.

Analizând portretul întâlnim atitudinea intransigentă cu privirea dincolo de orizontul realității cotidiene și o fizionomie erodată (nu și alterată) de împilarea politică redată plastic prin linia neagră șerpuită și întretăiată de fragmente de linie maro, având semni-ficația incopatibilității cu realitatea toxică, rațiunea nelăsându-se penetrată de propa-ganda partidului unic.

De remarcat această suprapunere spațială dintre benzile colorate care „curg” și tiparul formal al portretului reliefând complementaritatea dintre pictura figurativă și elementele geometrice – disponibilitate a artistului Doru Brăteanu pentru abstract, dar și tendință în avangarda artei plastice românești congenere către care aspira.

Părăsind zona încercărilor curajoase și revenind la pictura convențională (figurativă), portretul fiului preadolescent reprezintă o lucrare cu subiect atipic în arta plastică, evocatoare și nu contemplativă, fiind realizată într-un stil denotativ.

Îndepărtându-se de paradigma clișeelor, artistul transferă o viziune de viață în fizionomia propriului fiu constituindu-se într-o dovadă de realism semnificativ. Dincolo de asemănări, în fapt Doru Brăteanu s-a întruchipat pe sine folosindu-se de metafora asemănărilor de rol.

Realizat cu un dozaj fin de pasiune creatoare, în portret întâlnim căldura și dragostea artistului pentru fiu izvorâtă din neliniștea, speranța și încrederea în triumful creației autentice. Această ipostază este varianta propriei identități aflată sub semnul artei, credinței și cunoașterii realizată într-un stil direct, al sincerității și riscului asumat (de a nu fi subiectiv).

Portretul realizat nu aparține unei tipologii, ci este expresia unei realități trăite acut de artist, exprimată ”obiectiv”, fără efuziuni sentimentale sub povara unei responsabilități pe care o transmite peste ani fiului. Aceea de a nu uita!