Adio, domnule profesor!

Share Button

Trecerea în neființă  a celui care a fost Arcadie Chirşbaum  a șters de pe chipul omenirii încă un zâmbet, înlocuindu-l cu tristețe. Domnul profesor a plecat din această lume supărat pe viață și pe el însuși. Întreaga lui existență a fost a fost o comedie nereușită, un surâs amar izvorât din-tr-o mare tristețe lăuntrică. Umoriștii sunt oameni triști, îmi spunea el adesea, ironizându-și trecutul zbuciumat. Viața lui ar putea fi subiectul unui roman.

S-a născut la data de 27 iulie 1941, în localitatea Briceni, judeţul Hotin, Republica Moldova. Bunicul lui, un neamț ajuns pe tărâmuri rusești în secolul trecut, s-a căsătorit cu o rusoaică și de aici începe telenovela vieții. Jumătate neamț, jumătate rus, Arcadie Chirșbaum avea să plătească tributul apariției lui pe lume în plin război mondial.

În anul nașterii sale Germania invadase Uniunea Sovietică și familia se refugiază în Germania. Acolo, nou-născutul este botezat catolic și primește numele de Adolf Kirschbaum. După înfrângerea Germaniei, familia se repatriază, iar jumătatea rusă a familiei, indignată că pruncul poartă numele Adolf, decid să-l numească Arcadie și să îl boteze ortodox, iar numele de familie devine Chirșbaum. Familia se stabilește la Făget, locul pe care Arcadie nu-l va părăsi până la moarte.

Arcadie Chirșbaum a urmat școala primară, gimnaziul și liceul la Făget. După satisfacerea stagiului militar urmează cursurile Institutului Pedagogic Timișoara și ale Institutului de Educație Fizică și Sport București, devenind profesor  de Educație Fizică și Sport. A fost repartizat la Birchiș, în județul Arad, iar după un an, în 1966, ajunge la Liceul „Traian Vuia” din Făget, unde își va desfășura activitatea până la pensie, în 2004.

Paşii, dar şi mintea-i sănătoasă l-au purtat şi pe meleagurile literaturii, începând cu 1975.  Pentru că umorul este o formă a libertăţii interioare, singura pe care ţi-o puteai permite în acele vremuri, Arcadie Chirşbaum recurge la el. Activitatea sa pe tărâmul acestui gen literar este deosebit de prodigioasă, apreciată  și recunoscută.

Arcadie Chirșbaum devine membru al Cenaclului „George Gârda”, din Făget și se afirmă în revistele „Orizont” şi „Flacăra”, iar în 1977 este inclus în antologia „Atelier al cercurilor literare” (Facla). Debutul în volum se produce în 1983, cu fabule,  titlul „Allegro, ma non troppo”, Editura Facla, Timişoara. Apoi numărul volumelor sale a crescut vertiginos :„Redivivus sus scrofa”, fabule, Editura Helicon, Timişoara, 1998, „Sperietoarea”, fabule, Editura Nagard, Lugoj, 2006, reeditată la Societatea „Tibiscus” din Uzdin-Serbia, tot în 2006, „În Braille”, catrene, 2006, „Şoadă-i lumea la Făget” (parcă numai la Făget! – n.a.), poezie în grai bănăţean, ambele, Editura Nagard, Lugoj, 2008, „Ochi în oglindă”, poeme,  2010, „Fabule”, 2011, „Stanţe”, catrene, 2012, ultimele două tot la Editura Waldpress, şi „Câteva istorioare la sfârşit cu o mirare”, Editura Eurostampa, Timişoara, 2013.

Amalgamând talentul, vioiciunea spiritului, ironia, satira, umorul rafinat şi spumos, surprinde momente dintre cele mai importante din viaţa unei societăţi româneşti bolnave, biciuindu-le cu o plăcere aproape sadică. Protagoniştii scriiturii sunt sperietoarea, cioara, strâmbă-lemne, oglinda, racii, şopârla, crocodilul, iarba, buruiana, ariciul, coala de hârtie, călimara, tacâmurile, toba, măgarul, maimuţoiul şi altele, personaje bine alese ale căror istorioare se sfârşesc printr-o sănătoasă morală.

Arcadie Chirşbaum este şi coautor al mai multor volume colective. Ca un semn al recunoaşterii valorii sale, a fost inclus în volumul V al lui Constantin Toni Dârţu, intitulat „Personalităţi române şi faptele lor 1950-2000”, dicţionar întocmit cu sprijinul Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România-Iaşi, Editura Pan Europe, Iaşi, 2003.

Întrega sa activitate i-a adus o mulțime de diplome și de premii acordate la diferite festivaluri (Constantin Tănase, Vaslui, „Mărul de Aur”, Bistriţa, de Epigramă, Reghin şi Timişoara, premiile obţinute pentru poezie dialectală, la Bocşa, Uzdin, Chişinău şi altele.

Poate cel mai important premiu a fost „Cartea anului editorial 2006”, Uzdin-Serbia. Arcadie Chirșbaum este membru al Uniunii Epigramiştilor din România, al Uniunii Scriitorilor în Grai Bănăţean, al cenaclurilor „Ridendo” Timişoara, „Apostrof”, Caransebeş, „George Gârda”, Făget. Titlul său de glorie rămâne cel de membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și  al Uniunii Scriitorilor din România.

Aceasta este zestrea pe care  Arcadie Chirșbaum o lasă urmașilor săi. În rest, rămân amintiri păstrate în sufletele noastre, ale celor care l-am cunoscut și iubit. A murit singur, neștiut de nimeni, în zorii unei zile mohorâte. Moartea a venit ca o izbăvire și sunt sigur că a așteptat-o ca pe o ultimă amantă care nu-l va mai părăsi niciodată. Nu știu dacă în ultima clipă s-a împăcat cu Dumnezeu, dar sper să-i fie iertate toate păcatele săvârșite cu voia sau fără voia lui.  Adio, domnule profesor!

Dan TIMARU

 

644

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.