S-a declanșat un nou scandal de mari proporții legat de Iran. Motivul este livrarea către Federația Rusă a unor rachete balistice cu rază scurtă de acțiune. Pe care desigur Putin le va folosi împotriva Ucrainei, acum, când a trecut la contraofensivă. Cât de vinovat este Teheranul? Și ce operațiune anticipează această poveste cu rachetele?
Foarte rar se întâmplă ca reprezentanții unei puteri relevante, iar Iranul reprezintă fără doar și poate o putere regională, să se contrazică de la o zi la alta într-o chestiune atât de importantă, explozivă chiar, cum este livrarea de armament către un stat aflat în război.
Într-un război taxat de peste 50 de state ale lumii drept agresiune.
Iată însă că reprezentanții Teheranului au fost în mod penibil protagoniștii unui asemenea joc diplomatic de-a alba-neagra. În urmă cu câteva zile, interogați la Națiunile Unite în urma sesizării formulate de americani, reprezentanții regimului de la Teheran au negat că ar livra rachete Federației Ruse.
O zi mai târziu însă, oamenii regimului, tot în mod oficial, de astă dată din capitală, au recunoscut fapta reclamată. Despre ce este de fapt vorba?
Rachetele în cauză se numesc Fath-360, sunt balistice și au o rază scurtă de acțiune de 120 de km. Nu se știe în ce număr va fi executat până în final acest export extrem de important pentru Federația Rusă.
Rachetele balistice se adaugă masivelor livrări de drone Shahed, apreciate de către specialiștii militari drept foarte eficiente. Autoritățile de la Teheran au explicat faptul că embargoul impus de Occident pune statul iranian în situația de a fi nevoit să practice un troc cu Federația Rusă, obținând la schimb cantități semnificative de alimente. Abia această precizare este de natură să pună pe gânduri opinia publică internațională.
De ce a fost necesară precizarea făcută de oficialii de la Teheran? Probabil pentru a acoperi o intenție sau chiar o înțelegere de cu totul altă natură. Nu este deloc exclus, ba dimpotrivă, e chiar probabil ca în schimbul ajutorului militar, Vladimir Putin să se fi angajat la o acțiune extrem de periculoasă pentru soarta lumii.
Și anume punerea la dispoziția Iranului a tehnologiei necesare creării unui arsenal nuclear. Abia din acest moment și dacă așa stau lucrurile va exista cu adevărat o linie roșie încălcată.
Nu am de gând să fac recurs la istorie pentru a explica aici și acum succesiunea de greșeli uriașe săvârșite de administrația americană, care au condus la instalarea la putere a Ayatolahului Komeini și la crearea regimului pe care îl știm.
Între timp, lucrurile au fost pe larg analizate în literatura de specialitate, inclusiv sau chiar în primul rând din Statele Unite. Nu am de gând nici să intru în detaliile legate de embargoul instituit împotriva Teheranului sau la modul la care acesta a fost încălcat sistematic chiar de către unele dintre cele mai importante societăți comerciale occidentale, care și-au deschis în acest scop sucursale în Turcia.
În schimb, mă refer acum la faptul că Iranul este singurul stat din lume care s-a angajat prin Constituție să distrugă un alt stat. În speță este vorba despre Israel, pe care Iranul de mai mulți ani îl hărțuiește prin state și organizații interpuse, iar mai nou îl amenință prin represalii la scară mare.
În raport cu o asemenea amenințare, este firesc ca statele responsabile ale lumii să se mobilizeze și să fie extrem de precaute în raport cu proiectele Teheranului de a deveni o putere atomică. Asupra acestui aspect au convenit toate statele, inclusiv Federația Rusă, care deși cooperează sau chiar sunt aliate cu Iranul, au refuzat până în prezent să-i faciliteze accesul la armamentul atomic.
Aceasta este cu adevărat o linie roșie, peste care, indiferent de circumstanțele generate de războiul purtat în Ucraina, nici Federația Rusă nu are dreptul să o treacă. Și nici nu știm să o fi făcut până în prezent. Dar explicația de-a dreptul puerilă și nesolicitată de nimeni furnizată de Teheran, cea legată de trocul cu alimente, sună ca un clopot de alarmă.
În rest știm, cum știe o lume întreagă, cum încearcă Teheranul să bage bățul în gard ori de câte ori este vorba despre Israel, despre Statele Unite, despre statele NATO și în general despre statele occidentale. Până la un punct, este dreptul regimului de la Teheran să-și apere și să-și promoveze interesele și să reacționeze cu o anumită agresivitate față de cei pe care îi percepe drept inamici.
De aceea, până la urmă nimeni nu a avut argumentele necesare pentru a ataca în mod eficient autoritățile iraniene pentru decizia pe care au luat-o de a susține diplomatic și militar Federația Rusă în urma declanșării războiului din Ucraina. Iranul exportă masiv în Rusia drone, care se dovedesc a fi extrem de eficient în teatrul de război. Și în definitiv are tot dreptul să o facă.
Toate statele care dispun de o industrie de apărare exportă armament. Și unde altundeva ar putea-o face, decât în direcția teatrelor de război?
Lasă un răspuns