A crescut în Lugoj. Şi odată cu ea, voleiul din Lugoj. În 1988, anul naşterii sale, sportul cu mingea la fileu avea aproape trei ani de la re-start, la fel ca noua sală care a propulsat voleiul la primii paşi adevăraţi spre marea performanţă.
O generaţie frumoasă şi harnică, în care multe din colegele sale (iniţiate de profesorul Ion Cioloca) au remarcat prin rezultate şcoala de volei a oraşului la nivel juvenil. Generaţie al cărei lider a devenit micuţa şi agera voleibalistă pe care, personal, mi-o amintesc amânând la maximum momentul plecării de la sală pentru o nouă, şi iar o nouă repetare…
Desemnată cea mai bună ridicătoare (coordonatoare de joc) la majoritatea competiţiilor oficiale interne la care a luat parte la nivel de minivolei, speranţe, cadete şi junioare (acolo unde loturile lugojene au obţinut ani la rând medalii sau poziţii de top în ierarhia naţională), Diana şi-a menţinut constant ascensiunea, obţinând primul mare titlu la Tulcea, în 2005, în competiţia cadetelor, apoi bronzul naţional din 2006 (Piteşti) şi aurul din 2007 la Baia Mare, în fruntea unei echipe pregătite de profesorul Dan Jitaru. Care a promovat în prima ligă în 2006 cu o echipă extrem de tânără, în 2008, la un turneu cu final nefericit pentru organizatorii de la Craiova, eliminaţi în propria sală de lugojencele la al căror pupitru s-a aflat în teren Diana. Care şi-a continuat trei ani consecutiv drumul în prima ligă a voleiului, progresând şi acumulând experienţă la nivel intern. În paralel, alături de colege din echipele Lugojului, s-a specializat şi pe beach-volley (volei pe plajă), acolo unde este posesoarea a numeroase titluri de campioană la junioare şi senioare a României şi Balcanilor.
Patru ani productivi la C.S.M. Lugoj în perioada în care pe banca tehnică lugojeană s-a aflat Bogdan Paul, rezultate spectaculoase, calificare în finala Cupei României şi două titluri de vicecampioană balcanică în 2011 şi 2013, selecţionări în lotul naţional pentru competiţii oficiale. Urmaţi de o lansare meritată la cel mai înalt nivel posibil pe plan intern, un periplu de doi ani la C.S.M. Bucureşti, acolo unde a cunoscut şi a contribuit la bucuria primului trofeu european la volei feminin câştigat de o echipă din România: Challenge Cup 2016, succes în urma căruia devine, în acelaşi an, Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti ! O culme a performanţei greu de egalat, atins de o sportivă – model, într-un moment de vârf al carierei.
2016/17: Revine la Timişoara, reîntâlnindu-se cu Dan Jitaru în proiectul Agroland, unde obţine promovarea după două ediţii de campionat, la cârma echipei apărând în 2017 Bogdan Paul, fostul său antrenor la Lugoj, Bucureşti şi echipa naţională. Se califică în 2018 în Challenge Cup de pe locul cinci cu formaţia timişoreană.
Revine însă, după cinci ani, în sala care i-a fost casă în primii ani de volei, devenind căpitanul C.S.M. Lugoj în 2018/2019, sezon în care staff-ul tehnic este condus de Ugljesa Segrt. Şi realizează din nou un parcurs de excepţie, conducându-şi colegele de echipă spre performanţa maximă din istoria voleiului în 2019: argint la BVA Cup, bronz în Cupa României, locul cinci în Divizia A 1 şi calificare în Cupele Europene intercluburi (Challenge Cup 2019/2020).
În paralel, odată cu evoluţiile sale reuşite în echipa Lugojului, este din nou convocată sub tricolor, pentru campaniile oficiale pe care echipa României le-a pornit sub comanda italianului Luciano Pedulla.
Fiind desemnată căpitan al echipei naţionale în şase din cele opt jocuri ale reprezentativei în 2019 şi contribuind din plin la câştigarea Ligii de Argint în finala cu Slovenia. În care evoluţia sa de excepţie i-a adus titlul de cea mai bună voleibalistă a finalei (FOTO). O mare realizare şi un meritat premiu pentru valoare, inteligenţă, dăruire şi implicare în joc. Bravo, căpitane!
2019/2020: Diana Balintoni, o sportivă căutată şi ofertată, şi-a exprimat disponibilitatea de a face parte în continuare din povestea voleiului lugojean. Pe care, împreună, numele menţionate mai sus, alături de multe altele nerostite, au scris-o. Fără pauză, de peste treizeci şi trei de ani…
Dan H. BRUDIU
Foto: Ştefan Adrian
Lasă un răspuns