Vizita regelui Ferdinand în Banat și serenada de pe peronul gării din Belinț

În zilele de 11-15 noiembrie 1923, cu prilejul vizitei regelui Ferdinand în Banat, la Timișoara au fost organizate ample manifestări omagiale, la care au participat și coriștii din Belinț și Chizătău. Steagul Asociației Corurilor și Fanfarelor Române din Banat (reprezentat de drapelul coriștilor din Chizătău) a fost sfințit de PS Dr. Nicolae Bălan, mitropolitul Ardealului, nașa steagului fiind artista lirică Lucia Cosma, „privighetoarea Ardealului”.

La ceremonia sfințirii  (biserica ortodoxă din Fabric), după oficierea Liturghiei, a colaborat și Reuniunea Română de Cântări și Muzică din Lugoj, dirijată de Ioan Vidu. Suveranul a țintuit primul cui în sulița steagului, urmat de ceilalți demnitari (cuiele reprezentau corurile și fanfarele prezente la festivități), între care primul-ministru Ion I. C. Brătianu. La serenada din Piața Unirii (în fața Palatului Prefecturii), corurile reunite, dirijate de Ioan Vidu și Ioan Bacău, au revărsat asupra înalților oaspeți sublimele armonii ale doinelor și jocurilor bănățene.

La întoarcerea spre Belinț, aflând că trenul regal va staționa o noapte în gara Belinț, Nistor Miclea, dirijorul coralei belințene, a organizat ad-hoc un concert maraton, în seara zilei de 13 noiembrie, pe peronul gării, la care au luat parte și coriștii din Chizătău, emulație finalizată printr-o horă, în care s-au prins toți cei prezenți.

Ferdinand Întregitorul a coborât pe peron, a strâns cu căldură mâinile țăranilor care l-au întâmpinat, răspunzând primirii lor entuziaste. Cântările au fost reluate spre dimineață, când primul-ministru Ion I. C. Brătianu, după ce a felicitat coriștii, l-a invitat în tren pe Gherasim Sârbu, protopopul Belințului, senator PNL, pentru a însoți suita regală până la Lugoj.

Memorabilul eveniment a fost consemnat de Emil Grădinariu (muzician profesionist, consilier cultural la Primăria Timișoara) și Eugen Bugel (fotograf) în albumul comemorativ Regele Ferdinand I și Banatul (Tipografia A. Auspitz, Lugoj, 1928):

„Majestatea Sa în gara Belinț

Trenul regal se oprește în gara Belinț, la dorința Majestății Sale de a petrece noaptea în această gară, de unde urma să-și continue calea mâne-zi la Lugoj. În liniștea acestei mici gări, unde abia ardeau câteva lămpi cu petrol, o beznă se așezase asupra regiunii. Toată suita Majestății Sale se retrăsese la odihnă, numai Suveranul veghea în vagonul său. Pe geamul deschis, privea, cu un zâmbet tainic pe față, în întunericul și liniștea nopții, contemplând, parcă, cu iubire, bunătate și mulțumire asupra poporului său.

Într-un târziu, după ce poporul din Belinț și Chizătău aflase că Domnitorul lor petrece o noapte în gară, începuseră să se strecoare în pâlcuri în jurul gării. În fruntea poporului era Gherasim Sârbu, protopop, Ernest Weisz, prim-pretor, precum și toată intelectualitatea din împrejurimi.

Corurile din Chizătău și Belinț îi dau serenadă Suveranului. Majestatea Sa își cere chipiul și coboară din tren. Poporul îl primește cu entuziasm pe Suveran, care, cu atâta dragoste, stă de vorbă cu fruntașii săi, cu atâta sete le ascultă cântecele lor. După un sfert de oră coboară din tren dnii Ion I. C. Brătianu, prim-ministru, și Anton Mocioni, aducând mantaua Suveranului, care se retrăsese, nu pentru mult [timp], la odihnă.

După ce poporul începu a se reîntoarce acasă, Majestatea Sa, obosit de emoțiile unei zile petrecute între cei iubiți ai săi, s-a culcat, păzit fiind nu de baionetele jandarmilor, ci de dragostea unanimă a supușilor săi.

Dis-de-dimineață, Majestatea Sa s-a sculat și, scoțând capul pe geam, a văzut din nou gara împopulată de poporul său, care venise să-și ia rămas-bun de la Domnitor. Fiind invitat în vagon la cafea și dl protopop Sârbu, Majestatea Sa i-a spus cu convingere: «Pentru acest popor, niciun sacrificiu nu e sacrificiu!»

Cu câteva minute mai târziu, trenul regal plecă spre Lugoj”.

Constantin-T. STAN