Dan TIMARU
Viorel Drăgan este omul care a fondat și a dat numele formației Șah Mat, din Buziaş, o trupă emblematică din vestul ţării, despre care ne amintim și astăzi cu drag. Plecând pe firul amintirilor, l-am rugat pe Vio Drăgan să se întoarcă în timp și să ne povestească despre începuturile sale în cariera muzicală și nu numai:
„Eram prin clasa a șasea când m-am simțit atras de chitară. Tatăl meu, un împătimit al muzicii populare, s-a arătat mirat de alegerea mea. El ar fi vrut să studiez taragotul, instrumentul care pe el îl adora. Îmi amintesc cum ochii tatălui meu se umpleau de lacrimi ascultând frumoasele doine bănățene. N-a fost să fie, fiul său avea o altă opțiune, dar mi-a acceptat alegerea, sprijinindu-mă cu toată dragostea pe drumul ales.
La sfârșitul anilor ’60, când eram în clasa a noua, în plină epocă beat, s-a înființat formația Timizii. Prima trupă formată la Buziaş, sub îndrumarea profesorului Stoian. Eram liderul trupei. În trupă activa și profesorul Stoian, care cânta la orgă, Erwin Sammhamer la bass, Casaba Bagio la chitară armonie și Costel Tomadar, solist care a adoptat și tobele, pentru că toboşarul ne plecase. Pe măsură ce colegii terminau liceul, părăseau trupa și formația trebuia reconfigurată. Trupa era apreciată și am fost selecționați să cântăm într-o tabără de instruire UTC a secretarilor organizaților din țară, la Breaza. După terminarea liceului, ne trebuia un nume nou pentru trupă și atunci i-am zis Amon Ra, suna bine, dar autorităţile nu au fost de acord cu acest nume.
În cele din urmă am hotărât ca for-mația să se numească Șah Mat, denumire sub care trupa își va desfășura o lungă și prodigioasă activitate. În toată această perioadă, formația s-a confruntat cu o continuă schimbare a membrilor din componența sa.
Ca un făcut, din patru în patru ani, formația suferea modificări radicale în componența ei. Cu toate greutățile iscate de atâtea schimbări, am reușit să lansăm o serie de compoziții proprii. Ca să înțelegeți cum au stat lucrurile, trebuie să vă spun că de-a lungul timpului componența formației a arătat în felul următor:
Soliști vocali: Costel Toma, Doina Popa, Silvia Seracin, George Chiparoaia, Rolli Kunzer. Chitaristi: Viorel Drăgan, Ionel Bandariu, Ioan „Csaby” Bagyo, Valentin Ivănescu, Nandy Vik, Adrian Moise. Basiști: Erwin Samhamer, Diettmar Wesztroczy, Ion Ghilezan, Viorel Târziu, Nelu Fărcășescu, Marius Soit. Toboșari: Loli Colompar, Darius Mihăescu, Remus Corad, Luci Goia, Iulian Maxim, Petre Prisăcaru. Pianiști: Marcel Sârbu, Paul Vieru, Ovidiu Munteanu, Ossy Schwartz, Roby Gașpar, Sorin Baros. Piesele formației au fost scrise de: George Chiparoaia, Spune-mi când, Lucian Goia, Lupta vieții, Stramoșii Marcel Sârbu, Balada lui Gruia, Nelu Fărcășescu, Ochi negri de foc, Vio Târziu, Ce folos să fiu de unul singur, Nandy Wick, Drumul șatrei, Vio Drăgan, Spic de grâu, Baba Novac, Început de drum, Zice vodă, Haideți pe jos, Ochi negri ca mura, Nuntă ca-n Banat, Singur pe lume, Foc în suflet, Vis frumos, Unde ești, Ochii tăi nu-i pot uita, Marius Soit, Doar tu și eu.
La un moment dat, am trecut sub egida Casei de Cultură Lugoj. Trupa a început să iasă în lume și să-şi câştige tot mai multă faimă prin calitatea actului artistic. Turneele în zonă au fost decisive pentru a trece de la stadiul de celebritate locală la cea de celebritate națională. Cântam la la Timişoara, la Clubul CFR, la Clubul Constructorul, la Casa Studenţilor, etc. La Lugoj, am cântat mai ales la Casa Sindicatelor, dar şi la Ştrand, în cadrul unui reușit festival rock la care au participat Şah Mat – Buziaş, Logic – Lugoj, Metamorf – Timişoara, Impact şi alte trupe bune ale vremii.
De la concertele din jurul Buziaşului, am pornit mai departe. Aveam ca impresar un timişorean, Schlenssinger, şi el organiza concerte prin ARIA sau în cooperare cu Agenţia Română de Impresariat Artistic.
Îmi revine în minte un afiș care ne însoțea turneele: Holograf, Iris și Șah Mat vor concerta… Aşa s-a ajuns că Şah Mat cânta în spectacole cu Ion Dichiseanu, Corina Chiriac şi alte vedete naţionale, actori şi cântăreţi de primă mână cu care am făcut deplasări în judeţele din sud, dar şi în Ardeal, la Cluj, la Sibiu. În repertoriul nostru introduceam tacit piese de Phoenix, formație interzisă din cauză că fugiseră din țară. Când cântam piesele lor, succesul deja era asigurat. Studenții la Cluj au scandat în picioare minute în șir: Phoenix, Șah – Mat – Phoenix, Șah – Mat… Am trăit cea mai mare emoție din viața mea de artist.
Pe timpul verii, trupa avea contract cu Băile Buziaș, cu Grădina Bănățea-nă și cu Restaurantul Silagiu din centru. Iarna, cântam la hotelurile Parc și Timișul, dar programul era lejer și se putea improviza. Ca să te impui în lumea muzicală nu este suficient să stăpânești un instrument sau formația să fie foarte bine închegată, important este să ai compoziții proprii pe care auditoriul să le aprecieze. Inspirația nu m-a ocolit, iar piesele compuse s-au bucurat de un real succes. În repertoriul grupului apar piese de factură mai uşoară : „Printre stele”, „Se rotesc”, „Unde eşti”, „Ochi negri ca mura”, „Început de drum”, „Soarelui”, „Seară de seară”. În această perioadă am înregistrat într-un studio improvizat, cu ajutorul unui magnetofon Akai, două piese: „Ochii tăi”, devenită emblematică pentru grup de-acum încolo, şi „Raza soarelui”, o piesă folk-rock.
Tabla de șah de pe afișe a devenit element de identitate. Pe albume, for-mația era ușor de recunoscut și făcea legătura cu numele trupei. Am înregistrat la București 12 piese și la Radio Timișoara, recuperate miraculos după Revoluție. Povestea înregistrărilor făcute în studioul de televiziune București este șocantă. După înregistrare, pe când coboram treptele studioului, ne-a oprit un individ care ne-a anunțat că noi nu putem fi dați pe post sub denumirea de Șah Mat, așa că va trebui să ne schimbăm numele. Am refuzat și așa se face că înregistrarea nu a mai fost dată public. Ani de zile mi-am frământat mintea ca să aflu ce deranja și mai ales pe cine numele Șah Mat. Probabil că politrucul cu pricina a sesizat în denumirea formației amenințarea de șah urmată de Mat adresată sistemului. E doar o supoziție, adevărul nu l-am aflat nici până azi.
În anul 1990 am părăsit formația din motive personale. Cu timpul omul își schimbă convingerile politice și religioase și se dedică altor activități cărora el este convins că trebuie să se dedice. Totuși, în ultimul timp, săptămânal, în fiecare joi, la ora 18 și 30, susținem PUR ȘI SIMPLU un scurt concert la Hotel Parc din Buziaș, alături de Asociația Ghidul Banatului din Lugoj, în ideea de a-l ajuta pe prietenul Leo Gheorghe, directorul stațiunii, în efortul său de promovare și integrare a stațiunii Buziaș în circuitul turistic și balneoclimateric”, își încheie aducerea aminte Vio Drăgan.
De multe ori se spune că, pentru a fi artist, trebuie să ai o anumită doză de nebunie, pentru a transpune sonor trăiri și emoții ce par pentru majoritatea oamenilor imposibil de transpus. Frumoșii nebuni ai muzicii vremurilor trecute, încet dar sigur, devin istorie, iar pentru a nu se pierde din memoria colectivă contribuția acestora la starea de bine a generațiilor avem datoria de a-i aduce periodic în atenția societății. Tocmai de aceea articolul de față v-a prezentat unul din frumoșii nebuni al rock-ului, Viorel Drăgan, fondatorul formației ȘAH MAT!
Lasă un răspuns