Unde sunt academicienii de altădată?

Citesc pe cotidianul.ro (ziar fondat de Ion Rațiu și revenit pe print datorită lui Cornel Nistorescu) că „optzeci și doi de academicieni, între care Ioan Aurel Pop, Nicolae Breban, Victor Spinei, Dinu C. Giurescu, Ionel Haiduc şi Eugen Simion, au transmis (cui?) o scrisoare deschisă în care fac apel la patriotism şi la pedepsirea agresiunilor la adresa suveranităţii naţionale. Academicienii îi invită pe oamenii politici să conlucreze cu responsabilitate şi patriotism pentru binele României„.

Titlul articolului, „Îngrijoraţi de evoluţiile interne şi internaţionale, Zeci de academicieni, apel către poporul român și instituțiile statului”, stârnește nedumerire, dar nu îngrijorare.

Dar iată textul apelului, pe care îmi permit să-l comentez (cu bold):

Apelul unor academicieni români
Către Poporul Român,
Către instituţiile Statului Român (este oare primul dvs. apel?)

Având în vedere poziţia Academiei Române, de instituţie identitară fundamentală, aflată de un secol şi jumătate în serviciul Naţiunii Române (s-a văzut, mai ales în ultimii 66 de ani), semnatarii acestui Apel, îngrijoraţi de evoluţiile interne şi internaţionale din ultimele decenii (îngrijorați abia acum?), caracterizate printr-o continuă şi alarmantă încercare de erodare a identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României (ați luat atitudine în privința asta în ultimele decenii?), cu multe acţiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate „corectitudini politice”, dar şi cu multe acţiuni îndreptate direct împotriva Statului şi Poporului Român (abia acum ați văzut?) (rescrierea tendenţioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naţionale, subminarea valorilor şi instituţiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoştenirea generaţiilor care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor solului şi subsolului, prin defrişări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităţilor economice, prin degradarea învăţământului şi a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului şi societăţii, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupţia, lipsa de eficienţă, apariţia unor tensiuni sociale) (cui ați atras atenția până acum în privința asta?), preocupaţi în mod deosebit de încercările recurente de „regionalizare” a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituţiei României şi tendinţelor de integrare europeană (preocupați doar?), total neproductive din punct de vedere economic (dar fără să vă afecteze remunerația), social (și fără să vă afecteze poziția socială), al calităţii vieţii în aceste zone (dar nu în zona dvs.), ne exprimăm ferm împotriva tuturor acestor acţiuni (din nou, abia acum?),

ne pronunţăm cu tărie în favoarea identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale (doar vă pronunțați, dar nu acționați),

solicităm instituţiilor abilitate ale Statului Român, de la toate nivelurile, să vegheze şi să acţioneze pentru a preveni, pentru a contracara şi, atunci când se încalcă legea, pentru a pedepsi toate diversiunile şi agresiunile la adresa identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României şi a stabilităţii statului de drept (din curajul dvs. de a vă pronunța și a solicita nu se înțelege pe cine incriminați, nici cum pot fi pedepsite diversiunile sau agresiunile).

Chemăm alături de noi, în acest demers, întregul popor român, pe toţi locuitorii acestui pământ (în sfârșit, v-ați adus aminte și de ei), ne adresăm în particular intelectualilor (păi nu sunt destui în Academie?), invitându-i să fie exemplu de înţelepciune şi de patriotism (cum sunteți dvs.?), ne adresăm oamenilor politici (de stânga, de dreapta, sau de centru?), invitându-i să conlucreze cu responsabilitate şi patriotism pentru binele României (de ce nu le explicați și cum să conlucreze, când au opinii atât de diferite?), cu atât mai mult cu cât ne aflăm în preajma sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, a centenarului aducerii împreună a tuturor provinciilor româneşti, eveniment pe care poporul român l-a aşteptat, pentru care a suferit, a lucrat şi a luptat atâtea veacuri şi pe care l-a realizat cu atâtea jertfe (frumoasă zicere, n-am ce zice!).

Să ne cinstim eroii, să fim la înălţimea lor (noi sau dvs.?), lăsând generaţiilor următoare, tuturor locuitorilor României, o ţară unită, suverană, cu dragoste pentru trecut (nu și pentru prezent?) şi pentru cultura sa, cu respect (aici n-ați văzut cacofonia?) de sine, stăpână pe pământul său, educată (de către cine?) şi prosperă (cum?), o ţară a Europei Unite, dar cu identitate proprie, românească (altă frumoasă zicere, n-am ce zice!).

Aşa să ne judece viitorul! (viitorul nu judecă, domnilor academicieni!)

„Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;”

Iniţiat de academicienii Victor Voicu, Ioan-Aurel Pop, Gheorghe Păun şi semnat de un mare număr de membri ai Academiei Române

Dacă nu am înțeles din textul dvs., domnilor academicieni, mai mult decât un bla-bla pe o temă dată, să-mi fie cu iertare, dar mult mai expresive mi se par lozincile și pancartele din Piața Victoriei sau din fața Palatului Cotroceni. Iar nedumerirea mea e cu atât mai mare cu cât nu văd din apelul dvs. îngrijorat cum rămâne cu corupția. Sau poate că ea nici nu există, nici nu a existat, din punctul dvs. de vedere. Și totuși, „trebuia să poarte un nume”.

Nicolae SILADE