Trio de legendă [short sport ] FIFA: Money talks!

Share Button

Trio  de  legendă           

Show-ul din decembrie de la Timișoara, în care Supercupa României la volei feminin ne-a prezentat cele mai bune echipe ale României în ultimii ani – Volei Alba Blaj – campioana ediției 2015 – 2016 și  vicecampioana C.S.M. Târgoviște, câștigătoarea Cupei României în 2016, a avut în tribunele Sălii Sporturilor “Constantin Jude” mult mai puțini spectatori decât merita. La start, și cu atât mai mult la finalul său. Printre foștii antrenori, sportivi și oameni care au iubit acest fenomen unic – voleiul –  odată ce au avut norocul să-i simtă vibrația, foarte mulți tineri, numeroși actuali tehnicieni și sportivi… plus, aproape neobservate, discrete, siluetele respectabile a trei nume imense care au marcat istoria sportului la fileu timișorean. Puțin spus campioni, deși acesta este numitorul comun al carierei lor, greu de menționat în povești de viață pentru care volume de mii de pagini n-ar ajunge să arate ce înseamnă pasiune, îndârjire, câinoșenie de a transforma talentul în glorie, de a trăi și a scrie istorie în sport. Cu enorm de multă muncă, dar cu modestie, demnitate, echilibru, cu picioarele mereu pe pământ. La fel ca și astăzi, când tâmplele au albit. Din nobile calități a țâșnit performanța pe care monumentele voleiului din fotografie (mișcată, de emoția scurtei discuții pe care am avut-o în tribună) au oferit-o sportului pe care ei înșiși l-au înălțat. Alături de unul din marile nume ale voleiului românesc ale anilor ‘60, Mihai Coste (stânga), cele mai cunoscute figuri masculine ale României pe plan mondial: Aurel Drăgan (centru), cel mai valoros voleibalist român din istorie și Stelian Moculescu (dreapta), cel mai galonat antrenor din acest sport (din păcate în afara granițelor, în Austria și Germania). Toți trei timișoreni, reuniți încă de dragostea care le-a marcat, atât de frumos, viața.

coste-dragan-moculescu-1a

FIFA: Money talks!

În ciuda tuturor scandalurilor legate de matrapazlâcurile forului mondial al fotbalului în ultimii ani, soldate cu amendarea și suspendarea pentru corupție, printre alții, a lui Sepp Blatter și Michel Platini din fotbal pe durata de 8 ani, e greu ca tipul de politică expansivă pe care o promovase vechea structură să se schimbe. Miză financiară enormă și, în consecință, conservatorismul maxim în promovarea cantității în locul calității (deh, știe  prietenul Infantino de ce !) au dus la aberanta decizie ca Turneul Final al Cupei Mondiale din 2026 să aibă parte de … 48 de echipe. În loc de oricum stufoasele și exoticele 32 de apariții care se vor menține până în 2022. Această decizie, luată de FIFA în unanimitate (!), ne va procopsi cu o competiție – carnaval cu16 grupe a câte 3 echipe, în fazele eliminatorii ajungă 32 dintre acestea. Totul pe durata a 32 de zile, în care vor avea loc 80 de meciuri. În ritmul acesta e posibil ca, în câteva ediții, așa-zisul turneu să fie și preliminar și final, iar la el să participe toate cele 208 federații afiliate. Banii vorbesc!

fifa-sepp-blatter-1a

Dan H. BRUDIU

                                                                                                                                                                             

907

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.