Trei mii, ca unul! [short sport] Juan Martin del Potro și Federico Delbonis

Trei mii, ca unul!

S-au aventurat o zi întreagă în zbor de la Buenos Aires spre Europa, la Zagreb și vor străbate cerul îndărăt spre Sud America fericiți, sfidând distanțe și prejudecăți. Mult mai bogați, deși cu mulți dolari în minus, pentru unii dintre ei o mică avere. Momentul istoric abia s-a consumat: după ce a încins hore și a revărsat în dans patima reușitei și spectacolului în Piazza del Popolo din Pesaro, lângă monumentul Papei Ioan Paul al II-lea din Gdansk și pe George Square în Glasgow, adică după tot atâtea campanii aeriene transoceanice victorioase în Italia, Polonia și Marea Britanie, marea alb-celestă argentiniană s-a revărsat în week-end în Piața Jelacic, sub statuia eroului național al Croației, pentru a înălța pe soclul uriașului suflet alb-albastru eroii născuți în Zagreb Arena, în seara de 27 noiembrie. Cupa Davis, o cupă doar de vis în patru finale pierdute dramatic – două cu Spania, una cu S.U.A. și una contra Rusiei, dar reală și palpabilă după miraculoasele trei zile de foc din Croația, într-o sală impecabilă în care au luat loc, zi de zi, douăsprezece mii de gazde și… ei. Ei, despre care nimeni nu poate preciza cu siguranță câți au fost, cele mai multe opinii mergând către trei mii. Trei mii de argentinieni euforici de toate vârstele îmbrăcați, pictați și impregnați în culorile steagului alb-albastru, în centrul căruia “el sol amarillo” a strălucit ca niciodată în noaptea nebună interpretată perfect de trimișii lor din teren. Trei mii de optimiști parte din “el gran pueblo argentino” ce nu s-au oprit o clipă din bucuria frenetică de a fi parte a unui spectacol planetar care merita văzut, parțial măcar, de orice iubitor de sport și nu doar. Trei mii de frumoși nebuni care, deși s-au dezlănțuit în urale și salturi la fiecare fază reușită a lui Delpo și Delbo (cum sunt alintați acum gemenii gloriei), n-au produs măcar un incident sau conflict în preajma unor croați care, se știe, nu stau mult pe gânduri când sunt călcați pe coadă.Trei mii ca unul, ca o inimă uriașă. Aplaudați sportiv de Zagreb Arena, înmărmurită, tristă, dar demnă. Respect profund!

Juan Martin del Potro și Federico Delbonis

Deși ocupau înaintea finalei cu Croația locuri inferioare adversarilor, ei sunt acum cei doi pământeni declarați semizei odată cu demolarea regulii ghinioniste a finalistului meritoriu, niciodată câștigător însă. Liderul Marin Cilic (6 ATP) și Ivo Karlovic (20 ATP) erau teoretic favoriți în fața lui Juan Martin del Potro (38 ATP) și Federico Delbonis (41 ATP), mai ales că primii evoluau în propria sală. Trecând peste primele două zile, după care calculul hârtiei se confirmase, deși Delbonis pierduse foarte greu la Cilic (dublul consacrat al croaților ducând scorul la 2-1), ultima zi e una de nepovestit. După cinci ore de tenis uluitor, după ce Marin Cilic s-a aflat la două game-uri de victorie, după o încleștare cruntă în care del Potro, cu un deget rupt în setul decisiv, a revenit (pentru prima oară în carieră!) de la 0-2 la 3-2 (senzațional come-back reușit de la 1-2 și în decisivul cu Murray din semifinala de la Glasgow), imensa miză de “totul sau nimic” a fost preluată de secondanții liderilor. Un gigant Ivo Karlovic (2,11 m) câștigător al Davis Cup în 2005 cu Croația și învingător în octombrie în fața unui Federico Delbonis ce avea, totuși, în 2016, un succes istoric la Indian Wells în fața lui Andy Murray, număr 1 mondial în acest an. Dar o evoluție magistrală a argentinianului, purtat pe aripi parcă de vibrațiile și suflul tribunei care suna și vuia ca la Mar del Plata sau Rosario, i-a retezat set cu set lui Karlovic șansa de a se impune într-unul măcar. 3-0 Delbonis, final apoteotic cu show clasic al lui Maradona în tribuna oficială, după care Juan și Federico s-au adunat foarte greu, printre lacrimi, pentru interviuri. Oricum, nu mai era nimic de spus. Istoria, evident, n-o povestesc cei care o fac. De partea cealaltă, alb-roșii învinși au găsit cuvinte superbe la adresa oponenților lor. O seară mare de tenis, o lecție imensă de viață. Cu același sentiment de final: respect tuturor!