Remus V. GIORGIONI
Centrul de Librării Timișoara, scurt istoric
În vremurile… bune (din unele puncte de vedere), Centrul de Librării Timiș avea „puncte de lucru” – librării deschise și în orașe din județul Caraș-Severin: Reșița, Caransebeș, Oravița. La noi, la Lugoj, erau următoarele librării de bază: librăria mare „Ion Vidu” din centru, care are o vechime de treisfert de secol (avea, fiindcă nu mai există). Librăria nr. 2, de vizavi de Școala de Muzică – șefă fiind dna Maria Liuba – zisă Mica. (Am avut prilejul să văd bogata bibiotecă personală a familiei Liuba: din toate aparițiile mai importante dna Mica își achiziționa câte un exemplar)
Iar Nr. 3 era cea de lângă Corcodel: „Ion Popovici Bănățanu”. Mai există și azi Papetăria din centru – de lângă fosta „Ion Vidu”, care o avea ca șefă pe dna Ani Ungureanu (cu cele două doamne Veta și Uța Vădăsan). Între timp, a mai ființat în Lugoj, în Piața Primăriei, Librăria „Cornelia Drăgan”, preluată apoi de dna Ursu. Dar și ea s-a… reprofilat, din varii motive, care nu țin în nici un caz de cultură.
Un personaj legendar al difuzării cărții, cunoscut(ă) de toată lumea, era dna Toma. O ființă plăpândă, mică de statură, dar demnă și luminoasă – vrem a zice că… inimoasă”. Ne aducem aminte cum, intrând noi în librărie, ca tineri cititori și aspiranți la gloria literară, dna Toma ne ieșea în întâmpinare cu un zâmbet amabil pe buze, îndemnându-ne spre rafturile de cărți, să ne prezinte ultimele apariții.
Iar iubitorul de literatură nu ieșea din librărie fără un braț de cărți. Era musai să apleci urechea la recomandările dnei Toma, așa era de simpatică și convingătoare (dădea dovadă de spirit comercial în timpul comerțului centralizat, de stat; înainte de liberalizarea comerțului…).
Iar istoria mai recentă a librăriilor lugojene este marcată de personalitatea dnei Paula Mihalcea, care a fost gestionară cca 40 de ani. (Multe din datele acestui articol ne-au fost furnizate de domnia sa, la o întâlnire recentă, dar providențială, petrecută în cadrul Librăriei ANIMA, singura librărie actuală de cărți, din oraș). După pensionarea dnei Paula, gestionarea Librăriei „Ion Vidu” a revenit dnei Dina Brumar, care are și d-ei o vechime de vreo 20 de ani în domeniu.
Împrejurări nedorite au făcut ca în toamna anului 2021, la decizia noilor patroni, librăria mare a orașului să fie închisă și transformată în magazin second-hand. După revoluție, fostul Centru de Librării a înstrăinat spațiile care țineau de el, iar patronii actuali au decis să le folosescă mai eficient economic. (Cultură?… Ce e aia cultură??… Pe cine mai interesează astăzi acest cuvânt?… Poate pe guvernanții sau profesorii noștri, „pedagogi de școală nouă”?!)
Librăria ANIMA (anima = suflet; nouă ne place să-I zicem Librăria inimii…)
Lucrând atâta vreme în domeniu, pasionată ea însăși de carte (și bazându-se pe dragostea de carte a lugojenilor) dna Dina Brumar a hotărât a nu lăsa să moară în Lugoj idea de cultură/literatură. Astfel că, la scurt timp de la închiderea Librăriei „Ion Vidu”, a găsit un spațiu adecvat pe strada Gării, unde a deschis din proprie inițiativă și pe cont propriu aceasă librărie-papetărie. Singura care, la ora aceasta mai vinde cărți.
„Pentru că că lugojenii noștri sunt pasionați de carte și nemaiexistând în oraș nicio librărie cu carte, am considerat că e absolut necesar să avem la Lugoj măcar o mică librărie (ne declară dna Dina). Așa că, pe 15 noiembrie 2021, la scurt timp după închiderea librăriei mari din centru, am decis să deschid propria librărie, continuând prin asta să practic ce-mi face plăcere.”
Iar acum, la un an și jumătate de la acest eveniment – în viața orașului și a familiei Brumar, n.red. – dna Dina (ajutată adesea la vânzare de soțul d-ei) nu regret defel această decizie. Are un număr suficient de mare de cumpărători: „Oamenii mi-au arătat nevoia lor prin simpla prezență în număr mare și în mod frecvent în librărie.”
Născută în 1979, după ciclul primar urmat la Școala din Honorici, Dina Brumar urmează gimnaziul și liceul la „Valeriu Braniște”. Este căsătorită și are un băiat student eminent la Politehnica timișoreană (Inginerie Energetică). Deși în școală a iubit alte materii decât limba și literatura română (anume: „matefizica”…), în anul 2000 când s-a angajat la Librăria „Ion Popovici Bănățeanu” a prins gustul cărții, făcând din asta o profesie; iar la ora actuală citește două-trei cărți pe lună. Aici a lucrat trei luni alături de dna Radu Maria, după care a fost transferată în centru, la „Ion Vidu”.
De la Centrul de Librării la Timlibris
În 1951, Centrul de Librării Timișoara a înființat 58 de librării: 17 în orașul-capitală de județ, patru la Lugoj. La Arad s-au înființat 11 librării, la Reșița două, iar în principalele orașe din zonă câte una: Caransebeș (pe care de câțiva ani am văzut-o închisă), Jimbolia, Moldova-Nouă (și cea Veche), Anina, Deta, Făget, Gătaia, cele două Bocșe… etc. În 1962, se înființează Centrala Editurilor și Difuzării Cărții. Iar în 1965 Direcția Difuzării Cărții, care preia activitatea centrelor de librării. Iar în 1970, librăriile trec din subordinea Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, în cea a consiliilor județene. Astfel, se înființează noi centre de librăriii la Arad, Reșița, Sibiu – prin desprinderea de Timișoara.
Dacă este să ne amintim câteva aspecte din trecutul difuzării cărții, putem enumera (dintre activitățile Centrului Timișoara, care ne interesează) următoarele produse: carte diversă – autohtonă și de import – , carte școlară (manuale, cărți tehnice, difuzate la școli prin Inspectoratul Școlar), și alte articole culturale: ilustrate, calendare, hărți, albume de artă. Este bine de amintit că directorul Centrului de Librării era lugojeanul nostru Coriolan Buciu, unchiul poetului Claudiu Buciu (a nu se confunda cu fiul său, pe care îl cheamă tot Claudiu Buciu). Pe lângă un contabil-șef, mai era un șef birou comercial, alături de care funcționau 5 instructori principali.
Librăria noastră „Ion Vidu” o avea ca șefă pe amintita mare doamnă Toma Ofelia (cu patru subalterne); librăria nr. 2: Liuba Maria, Radu Veta, Ciurescu Lucia (care și-a deschis papetărie proprie după revoluție). Librăria nr.3: amintita Ana Ungureanu, ajutată de Văran Elisabeta și Vânătu Mariana (dar și de nea Petrică – Buta Petru). Au mai existat Librăria nr. 4 „Eftimie Murgu”, și o librărie mic-gross. După Revoluție, Centrul de Librării a devenit Societatea Comercială TIMLIBRIS s.a.
Dar ne oprim aici, trăgând o singură și dureroasă concluzie: deși cu o schemă (în opinia multora) încărcată, supradimensionată, vechiul sistem comunist de promovare a cărții era un aparat serios și complet, eficient. Astăzi, însă, avem mai multe edituri decât băcănii – mai mulți autori decât cititori. Fiindcă, după Revoluție, tot românul s-a trezit poet. Sau prozator. Sau mai știu eu ce autor. (Însă nicidecum cititor… Dacă îi întrebi despre asta, îți vor da rapid replica: Eu scriu, când să mai și citesc?!…)
Lasă un răspuns