Tineri lugojeni de excepţie: Bogdan-Ioan Istrătoaie

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Remus V. GIORGIONI

Doctorul Bogdan Istrătoaie s-a născut la Lugoj, la 8 decembrie 1991, şi locuieşte temporar în Austria, la Linz. A urmat clasele 1-4 la Generală 2, iar gimnaziul şi liceul la „Coriolan Brediceanu” – Mate-Info. Între 2010-2016 a urmat la Timişoara Facultatea de Medicină şi Farmacie, actualmente fiind medic neurolog la Spitalul Universitar Kepler din Linz, împreună cu soţia, Ioana – şi ea medic. Pe soţia sa, bucureşteancă, a cunoscut-o cu prilejul unei conferinţe de medici creştini, desfăşurată la Zalău. În cadrul spitalului, dna dr. Ioana Istrătoaie face psihiatrie-traumatologie pe baze creştine. După cei şase ani de facultate, urmează – în sistemul austriac – alţi aproape şase ani de rezidenţiat: 5,5; perioadă în care cei doi soţi se află acum. Au împreună un copilaş de 6 luni, Emanuel Dan.

După câte ştim noi, Bogdan fost un copil bun şi liniştit, silitor la şcoală, fiind pasionat de matematică. De aceea, îşi petrecea mult timp stând „cu burta pe carte”: rezolvând probleme din culegeri de matematică, pregătindu-se pentru olimpiadele şcolare. Pe la vreo 4-5 ani s-a gândit el, aşa, că ar fi bine să se facă pastor! (probabil, avându-l ca exemplu/model pe pastorul senior al Bisericii Harul, David Nicola). Dar, cu timpul, crescând, şi-a dat seama că, spre a ajunge la sufletul oamenilor ca păstor sufletesc este nevoie de o vocaţie cu totul specială. De aceea se şi zice că preotul/pastorul este medic de suflete.

Medicina, profesie bănoasă?… „Medicul fără arginţi”

…Aşa că Bogdan, în calitate de creştin practicant, a ales să trateze trupul şi sufletul omenesc luate împreună. Dându-şi seama că la omul lăuntric al fiinţei umane nu se poate ajunge aşa uşor, ci cu multă dăruire şi delicateţe, a ales medicina. În copilăria lugojeană, mergând cu diferite ocazii în vizită la spital, a putut cunoaşte atmosfera din spitalele româneşti şi a luat hotărârea fermă de a alege profesia de medic spre a putea fi cât mai aproape de oameni, a-i ajuta fără condiţii. (În discuţia noastră i-am amintit de medicul-poet Vasile Voiculescu, cel care a bătut drumurile, străbătând toată ţara, spre a vindeca oameni de toate categoriile. El a fost supranumit „medicul fără arginţi” şi a cunoscut închisorile comuniste.)

Se binecunoaşte că marea majoritate a oamenilor îşi aleg profesia după principiul arghirofiliei, iubirea de arginţi... Aşa unii medici, aşa unii preoţi – aşa cam toţi oamenii de afaceri! Nu este însă şi cazul doctorului Bogdan Istrătoaie (pe care autorul acestor rânduri îl cunoaşte de când cânta la clarinet în orchestra bisericii; ba încă şi mai de mult). „N-a fost propriu-zis o pasiune de-a mea, am vrut doar să mă fac folsitor, să slujesc în vreun fel în biserică. Să-l  slujesc astfel pe Dumnezeu!” – ne-a declarat actualul doctor.

Revenind acum la întreg concursul de împrejurări şi de factori care au ajutat la clădirea unei profesii, specificăm că în liceu Bogdan Istrătoaie a studiat limba engleză principal şi germană secundar. Fără să ştie pe unde îl vor purta drumurile vieţii, n-a pus prea mare accent pe cea de-a doua limbă; dar atâta cât a învăţat –  i-a ajutat. În timpul facultăţii a făcut şi câteva practici de vară pentru învăţarea limbii germane. Un an întreg din cadrul facultăţii de medicină l-a urmat în Germania, la Würtzburg, în virtutea unei burse Erasmus. (Aceasta ne aminteşte nouă de cel care a dat numele programului: Erasmus de Rotterdam, un celebru scriitor al Evului Mediu.) Acel an i s-a părut lui Bogdan foarte greu, dar la întoarcerea în ţară, în urma notelor foarte bune primite, a obţinut locul III pe ţară pentru studenţii anului de studiu petrecut în străinătate. 

„Limba română e patria mea”. Pasărea zburată din cuib

L-am întrebat pe dl doctor în ce relaţii se mai află cu limba română – în situaţia în care, având foarte mult de învăţat (cursuri de medicină în germană şi engleză) şi-a redus drastic lecturile în româneşte. Schimbând limba, a constat că a început să i se schimbe simţitor şi gândirea: gândeşte acum în limba germană, iar vocabularul de cuvinte româneşti a început şi el să se subţieze…

„Mai ascult predici în româneşte pe internet”, ne declară interlocutorul, să nu uit limba română, care mă leagă de casă, de ţară („Limba română e patria mea”: Nichita Stănescu)

Cum obişnuiesc, le-am pus şi celor doi soţi medici aceeaşi întrebare complexă: cum/când au ajuns în Austria, dacă le place acolo şi dacă au de gând să rămână.

Răspunsul a fost următorul: în anul 2017, când au început rezidenţiatul. (Austria fiind o ţară muntoasă, celor doi soţi le plac drumeţiile şi, în timpul liber, adesea îi vezi urcând pe unele drumuri de munte.)

„Sigur că ne place, dar abia aşteptăm să ne întorcem acasă!”, ne-au declarat într-un glas cei doi.

Au deja 5 ani de Austria şi vor mai sta probabil vreo doi ani și jumătate. În finalul întrevederii noastre, dl doctor a evocat versetul din Proverbele lui Solomon, care spune că cel plecat din ţara lui este ca pasărea zburată din cuib...

Iar pentru că de curând a fost ziua lui – şi în perspectiva apropiatelor sărbători ale Naşterii Domnului – îi urăm atât lugojeanului nostru, cât şi familiei sale

La mulţi ani şi Sărbători fericite!

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.